Mâţişorii salciei pitice s-au umflat şi au înflorit înainte ca ceilalţi arbori din vecinătate să dea semne de trezire la viaţă. Câteva zile salcia a fost tentaţia grădinii: sub soarele amiezii, sute, mii de albine i-au colidat frenetic mugurii pufoşi, culegând pulberea staminelor ca nişte perceptori zeloşi. Chiar una dintre pisici a lenevit, în răstimpuri, la rădăcina salciei. (Atrasă de zumzăit? Căutând compania vietăţilor? Gândindu-se că poate îmbuca vreo insectă?)
Acum însă mugurii s-au decolorat şi pleoştit, iar albinele îi ocolesc. Numai o buburuză roşie stă împăcată pe un bumb scămoşat, doar puţin mai mare decât ea, precum Micul prinţ pe planeta lui cu patruzeci şi trei de asfinţituri.
Blogul lui Alexe 