Arhive zilnice: 18 aprilie 2012

Preşedintele

Standard

De domnul A. L. nu mai ştiam nimic de la terminarea liceului. Pe atunci era maistru militar, unul pretenţios, grav, cu morgă. În timpul săptămânilor de practică din, cred, clasa a X-a, ne-a învăţat să folosim strungul şi să facem şuruburi de diferite mărimi. După evaluarea abilităţilor noastre de strungari ne-a ţinut un mic discurs ampolos despre omul „multilateral dezvoltat”.  – Matematică şi fizică? Da, dar şi niţică prelucrare prin aşchiere, oleacă de lucru cu bomfaierul şi ciocanul. Geografia lumii şi „O scrisoare pierdută”? Fie, dar nu fără o sistematică şi musai utilă încordare fizică. Spectacolele „artistice” fără haz din aula liceului ne-au arătat cum stă treaba cu multilateralitatea: sub luminile rampei, maistrul se releva drept un declamator straşnic de poezie patriotică.

L-am revăzut recent, cu ocazia unei lansări de carte. A solicitat microfonul şi, atent la pudra nimbului său, s-a recomandat asistenţei: Preşedinte al Cenaclului literar ”Mihail Sadoveanu” din cadrul Cercului Militar Constanţa.

Un cenaclu literar e un atelier care şlefuieşte chemarea pentru litere a ucenicilor şi, ca atare, pivotează în jurul unui „meşter”, în jurul unei persoane cu judecată critică atestată, care are şi generozitatea de a se pune la dispoziţia începătorilor. Aşa au fost Lovinescu pentru „Sburătorul”, Manolescu pentru Cenaclul de luni, Ovid Crohmălniceanu pentru Cenaclul „Junimea”, Mircea Martin pentru „Universitas”, Marin Mincu pentru „Euridice”, Mircea Cărtărescu pentru Cenaclul Litere şi exemplele pot continua. Îndrumători, coordonatori, mentori.

Dacă Cenaclul „Sadoveanu” din urbea noastră are un astfel de îndrumător autentic, acela nu este domnul A. L. Dumnealui e meşter în şuruburi şi recitări de tranşee, dar nu are niciun fel de creaţie literară, nici măcar vreun prizărit de articol. Şi nici vreun talent upanişadic al domniei sale nu e certificat de cineva. Dar dumnealui e Preşedinte. La ce bun un preşedinte de cenaclu literar? Ce face el de fapt? Nu ştiu. Mai important pare a fi ceea ce face cenaclul pentru preşedinte: îi oferă prestigiu. Prestigiu de două parale, suficient însă pentru a extazia o mână de mătuşi pe la botezuri sau alte crăpelniţe de cartier.