Radu Mazăre: ”În Constanţa, cincizeci de mii de bătrâni primesc la două luni tot [subl. mea, I.A.] ce au nevoie, adică un pui, zahăr, făină”.
Sunt tentat să spun că binele public e redus de primarul nostru la dimensiunile bolului alimentar, dar ce comentariu mai e posibil în siajul inepţiei împărţirii unui pui la mesele unei persoane, timp de două luni? Deseori, gesturile abisale ale politicienilor aruncă în derizoriu orice altă atitudine a lor. Tatonând onest afirmaţia dlui Mazăre, mă simt în postura grotescă a unuia care caută, tacticos, pulsul unei mumii precolumbiene.
Blogul lui Alexe 