Respiraţie

Standard

Strasbourg, iunie 2011. Pe străzile înguste ale oraşului vechi, strecurându-mă printre scaunele din faţa cafenelelor şi restaurantelor, remarc mersul elegant, gesturile graţioase, aproape scenice, vocea stăpânită şi feţele binevoitoare ale oamenilor cu care mă intersectez. Mă gândesc la bucuria simplă de a fi de care vorbea Petru Creţia, bucuria „te afla în lume şi nu în nefiinţă”, care înfrumuseţează viaţa mai mult decât orice foc de artificii.

Într-o patiserie, un mustăcios  jovial îmi serveşte un croissant cu ciocolată. Cuviinţa lui se asortează cu respiraţia străzii. Îl întreb cum se face că oamenii sunt atât de fericiţi astăzi. Face o mutră mirată, aşa că îi descriu faza cu mersul, vocea, gesturile, figurile. „Je sais pas”, răspunde după o meditaţie de câteva secunde, ușor neîncrezător în descoperirea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s