Trofeul lui Traian

Standard

Hoinărim prin Dobrogea de sud, pe şosele aproape pustii, mărginite de nuci bătrâni. În miezul zilei facem un popas la Tropaeum Traiani, replica monumentului construit de romani în urma victoriei de pe aceste meleaguri asupra dacilor şi a aliaţilor lor. Ne învârtim în jurul impozantului corp cilindric, încercând să-i descifrăm basoreliefurile tocite, apoi, cu câteva ipoteze în cap, ne tragem la umbra unei sălcioare, în apropierea zidului de incintă. Compus din trei rânduri de blocuri masive de piatră, zidul e năpădit de porumbari şi măceşi, dar se ţine bine. Remarcăm cu surprindere că unele dintre lespezile lui sunt scobite cu multă grijă. Enorme, vineţii şi adâncite par tăvi pentru cozonacii căpcăunilor.

La plecare, muzeograful de serviciu ne lămureşte. Transformat în ruină de cutremure şi timp, ansamblul a fost de-a lungul secolelor sursă de materiale pentru locuitorii comunei Adamclisi, aflată la o aruncătură de băţ. Multe piese arhitectonice şi sculpturale au fost luate şi folosite inventiv în gospodăriile ţăranilor. În primăvara anului 1882, arheologul Grigore Tocilescu face primele săpături la monument, iar între acţiunile sale se numără şi aceea de a bate ogrăzile sătenilor pentru a identifica şi colecta dale, blocuri, cornişe, frize, metope, statui, solzi de acoperiş şi alte elemente, de cele mai multe ori fragmentare, ale edificiului ridicat cândva pentru a evidenţia tăria unui imperiu. Este sigur că blocurile scobite ale zidului exterior au fost utilizate ca adăpători pentru animale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s