Arhive zilnice: 12 noiembrie 2012

Târtiţe

Standard

Sâmbătă, spre prânz, la piaţă, cu o listă lungă de cumpărături obligatorii: ardei gras – cumpărat, morcovi (cu pământ) – cumpăraţi, roşii (dacă mai sunt) – mai sunt, bifate, păstârnac rădăcină – da, salată creaţă – da, mere galbene – da, ciuşcă – da, bucată mare de dovleac (subliniată) – da, varză – hmm…

Reiau voiajul printre tarabele învârfuite pentru o evaluare a ofertei de curechi şi mă opresc în faţa unui vânzător cu un caier de mustaţă, al cărui pântece bombat e strâns de un şorţ din doc bleumarin. Găsesc că seamănă cu Moustache, proprietarul parizian (de origine română) al restaurantului vesel din „Irma la douce”. Cu mişcări sigure îmi alege şi îmi cântăreşte trei verze mari, calitatea întâi (conform etichetei).

„Vă dau şi mărar, da?”, mă momeşte precupeţul, întinzându-se după un coş de răchită plin cu chite voinice de verdeaţă. Plătesc varza şi dau să ridic sacoşele.
„Da’ mărar nu vreţi?”, insistă mustăciosul, uşor contrariat.
„Nu, nu prea”, îi zic.
„Păi, cum faceţi varza?”
„Nu ştiu, călită cu carne, cred.”
„Ascultaţi-mă, niţel.” Se apropie şi îmi vâră sub nas ciuful aromat al unui mănunchi de mărar. „Lăsaţi carnea de porc şi cârnaţii. Varza cea mai gustoasă se face cu mărar proaspăt şi târtiţe de curcan. Nu de găină, alea sunt mici. De curcan: grase şi dulci. Aduc aici la Gepeto, în fiecare joi. Uneori şi marţea, da’ aveţi grijă, musai să veniţi dimineaţa devreme ca să prindeţi.”