Cafea

Standard

În fiecare dimineaţă, de îndată ce ajung la birou, pun la fiert un ibric cu cafea. Tare, neagră, doar niţel îndulcită (şi numai cu zahăr brun). Fiindcă amân sorbitul cafelei până îi trece fierbinţeala, camera păstrează o vreme destul de îndelungată horbota dulcei miresme.

Persoanele care îmi trec atunci pragul, cele mai multe dintre ele, trag în piept cu voluptate aerul îmbătător. Celor vădit ademeniţi, colegi de serviciu ori necunoscuţi, le ofer fără reţinere o ceaşcă cu cafea. Unii se codesc şi refuză (au băut deja, o au pe birou, se grăbesc, le face rău – au tensiune etc.) alţii însă acceptă băutura şi o savurează măsurat sau frugal, după cum le e felul, în timp ce schimbăm câteva vorbe.

Acum câteva zile, o tânără efilată şi elegantă, cu vocea un pic răguşită, care se recomandă traducătoare din limba portugheză, venită pentru lectura unor microfilme, primeşte surâzătoare cafeaua şi o bea cu înghiţituri mici. La terminare îmi mărturiseşte că de fapt nu bea cafea, că probabil e prima după mai bine de doi ani, că nici nu poate spune dacă e bună sau rea, însă a simţit că m-aş bucura dacă ar accepta.

După ce pleacă, mă întreb dacă a nimerit-o cu satisfacţia mea. „Mmmda, pot să recunosc asta…”, îmi zic, privind la inelul maroniu lăsat de spuma cafelei sub buza ceştii golite, fragilă verigă socială.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s