După bardă

Vizită inopinată a doamnei A.T., o armeancă minionă, blândă şi foarte simpatică. Ne spune că, mai demult, etnicii domniei sale aveau o vorbă când mergeau acasă la o cunoștinţă, neanunţaţi şi fără alt motiv decât de a fi alături de el/ea şi de a omorî timpul împreună. Astfel, ajuns în faţa gazdei surprinse, după bineţe, vizitatorul întreba: „Câinele meu a lăsat cumva la dumneata un topor?” Nu exista, se-nţelege, uşă închisă la aşa minunăţie.