Răsplată

Era pe cale de a absolvi un masterat în capitală. Scriindu-şi lucrarea de disertaţie, mi-a cerut sprijinul pentru realizarea unui mic studiu sociologic, care să-i confirme, ori infirme, câteva ipoteze despre cititorii bibliotecii. Nu că aş fi mai deştept – nu sunt –, ci fiindcă am făcut studii în domeniu. Am ajutat-o cu plăcere, exclusiv cu poveţe, i-am urmărit cu interes traseul investigaţiei şi ne-am mirat împreună văzând sensul rezultatelor. A susţinut lucrarea şi m-am bucurat să aflu că a fost apreciată de comisia de examinare: notă maximă!

După vreo două săptămâni, ne întâlnim întâmplător şi, uşor amuzată, îmi spune fără ocol, cum îi e felul, că m-a visat: deschisese o şampanie şi îmi turnase, bine dispusă, într-un pahar înalt – recunoştință pentru ajutorul oferit. Să bei șampanie în visul unei fete frumoase, iată o răsplată cu adevărat preţioasă.

Femeia

Definiţie (culeasă de pe Facebook): „Orice femeie e o enigmă învelită în velvet, mâncând o zeamă moldovenească”.

De bună voie…

Un sobru inginer electronist în favoarea căsătoriei: „Înainte de a mă însura nu ştiam nici să sudez”.

Papa

Dimineaţă. Trezit, ca de obicei, de vocea îngrijorată a soţiei („Şi jumate!!!”), împing pătura spre tăblia înaltă a patului şi mă ridic anevoie în capul oaselor. Cu ochii cârpiţi îmi vâr picioarele în papucii cu model căţel, dar le retrag iute, grimasând traumatizat: pluşul lăţos e îmbibat vârtos cu un lichid rece. Soţia zâmbeşte candid şi, în timp ce ridic cu băgare de seamă papucii picurători de boturile căţeilor, îmi oferă această justificare versuită: „Păăiii, mă gândeam la noul papă, şi-am vărsat sticla cu apă.”

Dispreţ

O grozăvie: cartea scrisă de un agramat. Revărsarea pletorică şi incontinentă de greşeli de tot soiul îţi strepezeşte buna dispoziţie, îţi asfixiază curiozitatea, îţi presară praf de scărpinat pe palme şi tălpi şi sfârşeşte prin a te scoate din sărite. Nu pricepi mai nimic din ce-i scris pe pagină, dar îţi apar lămurite neobrăzarea şi dispreţul pentru limba română ale autorului şi, deopotrivă, ale editorului.

Prin natura slujbei, fel de fel de publicaţii ajung pe biroul meu. Uneori, destul de rar din fericire, şi cărţi ale desfiguratorilor limbii. Cea mai recentă buruiană se cheamă, adânc, „Destinul şi harul în viaţa personală”. E un volum de memorii. A apărut anul trecut, la Constanţa, prin „grija” Fundaţiei „Cartea Aromână”. Autorul, domnul S.S., actualmente pensionar, a fost ajutor de băcan şi de barman, ucenic-bucătar, chelner, maître de chelneri, tehnolog în industria alimentară, şef de restaurante, dascăl de ospătărie. A mai publicat nişte cărţi, pentru „lucrătorii” din restaurante şi hoteluri. Nu le-am citit.

Iată dar câteva fragmente, abracadabrante, din „Destinul şi harul…”, o carte în care nu se mai recunoaşte chipul zâmbitor al limbii române: (Păstrez, desigur, grafia şi punctuaţia autorului.)

Personal voi încerca în prezenta lucrare, să-mi amintesc din memorie, pe care încă le păstrez în lumea prin care am trecut şi trăit, în a-mi aduna gândurile, despre biografia personală şi de familie, dorind să am tăria şi înţelepciunea de a le exprima o parte din ele. (p. 3)

Aniversarea a 75 de ani a autorului – 02.02.2011, a fost consemnată Biografia Profesională şi Editorială în Revista de specialitate „Gastromedia”, cu urarea „La mulţi ani, D-le Profesor!”. Deasemeni, aceeaşi apreciere de „La mulţi ani, Profesore!” a consemnat-o şi Ziarul „Cuget Liber” Constanţa (pagina 12 – Cultură), cu întreaga biografie profesională şi editorială. În mod deosebit, surpriza a fost, ca invitat la Televiziunea „Neptun” Constanţa, în emisiunea „Divertisment – Confruntare Gastronomică şi Artistică între echipele, Dobrogene: Română şi Turcă”, iar în finalul jurizării concursului a fost aniversat autorul şi i s-a înmânat Tortul, în compania muzicii şi soliştilor, intonând în corpore „La mulţi ani Profesore!” (Rămânând fără cuvinte, de emoţie!)… Şi totuşi, în viaţă primeşti o mare bucurie, satisfacţie personală, profesională, când în urma ta rămâne o literatură tehnică de specialitate în domeniul Alimentaţiei Publice şi Turism, din care se documentează specialiştii în domeniu. (pp. 7-8)

În acelaşi timp, subsemnatul am avut totuşi frământări cu mine însumi, că m-am dedicat profund acestei vocaţii profesionale prin pregătirile de studii şi perfecţionările de specialitate acestui domeniu şi în mod deosebit, pentru învăţământ, la miezul vârstei de 40 de ani, de care m-am despărţit şi am regretat foarte mult, că nu am făcut efortul în acest timp, de a mai încerca odată pentru a urma o facultate, dar reţinerea profesională era pentru facultatea în domeniul de Inginerie Tehnologică Alimentară, care era numai la cursuri de zi. (p. 48)