Arhive zilnice: 10 iulie 2013

Fântână

Standard

Fiind o încleştare serioasă cu textul, lectura cere şi o anume izolare de mediul înconjurător, o întoarcere a spatelui către „stradă”, o retragere într-un spaţiu rupt, pe cât se poate, de lume. Uneori, simpla apăsare a butonului roşu al telecomenzii televizorului transformă camera cu fotoliu într-un astfel de spaţiu, dar mulţi dintre noi putem evoca şi locuri mai puţin obişnuite ale lecturii: un pod plin cu boarfe şi pânze de păianjen, un cotlon de magazie, o pivniţă luminată de un bec chior, o caroserie abandonată şi paradită, o căpiţă de fân, scobită pe partea dinspre nord, acoperişul unui bloc, clopotniţa unei biserici, căluţii tociţi ai unui carusel scos din uz, o iesle, un pătuiag de scânduri construit în vărful unui nuc etc.

În „Călătoria către ficţiune”, volum dedicat de Vargas Llosa scriitorului uruguayan Juan Carlos Onetti, găsesc un loc cu totul aparte pentru citit: fundul secat al unei fântâni. Pe când avea 12-13 ani, Onetti se cuibărea în găleata veche a fântânii, iar fratele lui mai mare îl cobora în adânc. Împreună cu teancul de cărţi (ce conţinea, invariabil, un exemplar din „Eclesiastul”) copilul îşi lua sub pământ „un scăunel de răchită şi o garafă cu limonadă”. Cilindrul puţului: cutia de rezonanţă a big-bang-urilor universurilor imaginate de scriitorii favoriţi.