Mămăliga

Standard

Mămăligă mică în tuci, pe ştergarul de la mam'mareCând se pune ceaunul de mămăligă, el se ia de sub laiţă – unde de obicei e locul lui şi unde stă cu gura în jos – se suflă şi se şterge cu mâna, ca să nu fie colbos, şi apoi se toarnă în el apă rece, atât cât trebuie de mare mămăliga, şi niciodată plin, ci cam pe jumătate, şi trăgând de seamă să nu fie în ea gozuri, gândaci, solomâzdre ori alte gujulii spurcate. Peste apă, şi după ce s-a pus puţină sare, se presură o mână de făină. Din această făină iesă un fel de spumă deasupra apei, care grăbeşte fierberea. Când se uită mămăliga nesărată, e a bine. […]

Când apa din ceaun începe a undi şi a se umfla, se pune făina în ceaun cu căuşelul, ori cu mâna sau pumnul, sau c-o scafă sau strachină, potrivind de a pune cât trebuie; dacă se pune prea puţină, e cir prea mult în ceaun şi el trebuie scurs; dacă se pune prea multă făină, mămăliga iesă prea vârtoasă. După ce mămăliga a fiert, se taie cu făcăleţul şi se lasă încă un timp de fierbe şi apoi se ie la mestecat. Când ceaunaşul de mămăligă e mic, ori e un vas ce are coadă, cu mâna stângă se ţine vasul, având în ea o cârpă, ca să nu te arzi, iar cu cealaltă se mestecă mămăliguţa; dacă ceaunul e mare, se ţine, de unele gospodine, cu picioarele, punând între ceaun şi picioare o cârpă ori nişte surcele mari. […]

Mămăliga e gata de mestecat când nu are în ea nici un boţ, cocoloş, totoloz, totoloţ, nod, ciorgoloş, fecior de-al morarului; ea se tepseşte ori cu melesteul muiet în apă, ori cu teapşa, lopăţica, ori cu dosul lingurei, căutând a nu o tepşi de tot, dacă vrei să nu-ţi rămână bărbatul şi copiii chelboşi, ori să nu-ţi piară puii în găoace la clocit.

Mămăliga se răstoarnă pe fund ori pe masă, iar ceaunul se rade cu leafa ori lingura. Mămăliga rămasă pe culişer nu se mănâncă, că tragi a sărăcie; bucăţelele de mămăligă ce întâmplător rămân deasupra mămăligii se dau în lături şi nu se mănâncă, că-i rău de năpaste. Dacă, după ce răstorni mămăliga, ea se crapă, vei face un drum. Când fundul – curul ceaunului – arde, va vremui, se va schimba vremea. […] Mămăliga de pe fund se taie cu aţa mămăligei ori cu arcuşorul, sau cuţitul de lemn, în două şi în patru.

(Extras din cartea lui Mihai Lupescu, Din bucătăria ţaranului român, Editura Paideia, 2000, pp. 128-129)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s