Different way

Citesc, tolănit pe pat, „Alte reveniri, restituiri, revizuiri” de Alexandru George. Un întreg capitol a fost legat invers, aşa că pentru a citi paginile respective sunt nevoit să întorc volumul. Soţia se vântură de colo-colo pregătindu-se de întâlnirea cu un pacient şi mă vede, concentrat nevoie mare, ţinând cartea cu susul în jos, neştiind de beteşugul ei. Pe nepusă masă, sare ca o căpriţă pe pat şi, bine înfiptă pe picioare, declamă cu glas îngroşat: „O Captain! My Captain! I stand upon my desk to remind myself that we must constantly look at things in a different way.”

Pensionare

După mai bine de treizeci şi cinci de ani petrecuţi în bibliotecă (din care o bună parte ca director de specialitate), colega noastră, doamna Adriana Gheorghiu, se pensionează. Sfioasă, discretă – ca întotdeauna – şi nevrând să ne pună la o oricât de mică cheltuială ar fi preferat ca momentul să treacă neobservat. În chiar ajunul pensionării însă, o atragem, neprevenită, în secţia de referinţe, unde îi oferim un cerc de aplauze, flori şi câteva cadouri mici. O îmbrăţişăm, îi dorim fiecare ce crede de cuviinţă, o încadrăm în fotografii, sub razele puternice ale soarelui, căzute pieziş prin acoperişul de sticlă. Ne mulţumeşte emoţionată, în cuvinte fruste, fără excese sentimentale.

Întors în faţa computerului, rulez îndelung pozele proaspete, descărcate din camera digitală. Într-una din ultimele poze desluşesc genele lungi, urzite cu picuri, ale ochilor plecați ai domniei sale.

Câteva definiţii

ACADEMIA, s. O şcoală străveche unde se predau moralitatea şi filosofia.

ACADEMIE, s. (din ACADEMIA) O şcoală modernă unde se predă fotbalul.

ARMISTIŢIU, s. Prietenie.

COMESTIBIL, adj. Bun de mâncat şi sănătos de digerat, ca un vierme pentru o broască râioasă, o broască râioasă pentru un şarpe, un şarpe pentru un porc, un porc pentru un om şi un om pentru un vierme.

DISTANŢĂ, s. Singurul lucru pe care bogaţii îi lasă pe săraci să-l numească al lor şi să-l păstreze.

EXPERIENŢĂ, s. Înţelepciunea care ne permite să recunoaştem drept cunoştinţă veche, indezirabilă, prostia pe care deja am îmbrăţişat-o.

GENEROS, adj. La origini, acest cuvânt însemna nobil prin naştere şi era pe drept aplicat unei multitudini de persoane. Acum înseamnă nobil prin fire şi ia o pauză.

GUVERNARE MONARHICĂ, s. Guvernare.

ÎMPINGERE, s. Unul din cele două lucruri principale care conduc către succes, în special în politică. Celălalt este Tragerea.

LITIGIU, s. O maşinărie în care intri porc şi ieşi cârnaţi.

ODATĂ, adv. Îndeajuns.

PLEONASM, s. O armată de cuvinte care escortează un caporal al gândirii.

PLIC, s. Mormântul unui document; teaca unei note de plată; păstaia unui mandat poştal; furoul unei scrisori de dragoste.

POLITICIAN, s. Un ţipar din noroiul fundamental pe care este ridicată suprastructura societăţii organizate. Când se zbate, confundăm agitarea cozii lui cu clătinarea edificiului. Comparat cu omul de stat, el suferă dezavantajul de a fi în viaţă.

RESTITUIRI, s. Fondarea sau dăruirea universităţilor şi bibliotecilor publice prin donaţii sau moşteniri.

SINGUR, adj. În companie proastă.

VANITATE, s. Tributul unui prost pentru valoarea celui mai apropiat măgar.

(Extrase din Dicţionarul diavolului de Ambrose Bierce, editura Aldo Press, 2004, traducere de Silvia Constantin)

Televizor

Amicul meu B. şi-a cumpărat un televizor 3D. Philips. „Strălucitor, frumos, inteligent şi ultrasubţire”, mi-l caracterizează încântat. „O minune, ce mai încolo şi încoace!” adaugă, invitându-mă la o vizionare. Mă cam codesc, fiindcă, gândesc eu retrograd, un televizor e doar un televizor. Totuşi, în cele din urmă mă înduplec.

Mă întâmpină binedispus cu un castron imens cu pelete unsuroase de creveţi, un butoiaş de tablă verzui cu bere şi o pereche de ochelari, ingredient sine qua non pentru vizionarea imaginilor tridimensionale. Amicul: „Au şi pernuţe reglabile pentru protejarea nasului.” Trage măsuţa televizorului în mijlocul camerei şi, ca un zelos slujitor al cultului tehnologiei, mă conduce într-o triplă călătorie în jurul aparatului minune.

Începe meciul: finala Ligii Campionilor la fotbal. Pe măsură ce urmăresc sprinturi, sărituri, şuturi, pase, căzături şi pârpăleli în iarbă sunt nevoit să recunosc că e ceva cu televizorul ăsta. Nu ştiu cum se face dar spaţiul dintre el şi mine nu e deloc gol, ci e plin de acţiune, e populat şi brăzdat du-te-vino, hăis-cea fără încetare, a devenit teatrul de „război” al tinerilor sportivi. Nu ascund că de vreo două-trei ori m-am ferit, neprefăcut, din faţa unor crampoane ori a unei mingi lovite cu forţă. Spre marea ilaritate a amicului meu, dar, vreau să se noteze bine, doar la început, până m-am obişnuit cu „zona”.

După ce căpitanul echipei învingătoare saltă cupa argintie într-un nor de confeti, îmi dau jos ochelarii şic şi toţi „actorii” se retrag brusc din zonă pe ecranul televizorului. Mă gândesc atunci la reacţia străbunicii mele când a ascultat pentru prima oară radioul. Se petrecea în casa bunicilor mei, iar mama, care avea în jur de 10 ani, îşi aminteşte bine întâmplarea. După ce a audiat mult timp, cuminte, emisiunile radiodifuzate, bătrâna s-a ridicat, şi-a dres şorţul şi a izbucnit, adresându-se fiului ei (bunicul meu): „Fir-ar cutia voastră a frigurilor, Aurică! Unde fură toţi ăştia de vorbiră cu noi?”