Hoinar

Standard

Dimineaţă, către şcoală. Ne mişcăm în ritmul melcuit al coloanei de maşini formată, ca de obicei la această oră, pe o bună bucată din strada Traian. Privind cu un aer preocupat siluetele metalice din valea portului, Mircea îmi zice pe neaşteptate că şi-a adus aminte că m-a visat: „Ai venit acasă sărind din coşul unui balon mare, ne-ai îmbrăţişat cu lacrimi de fericire şi ai zis, ţopăind ca la Picioruş, că te-ai hotărât să pleci din bibliotecă, că o să faci în sfârşit ceea ce ţi-ai dorit de mic: o să vinzi pantofi.”

Ne amuzăm homeric, dar visul mă pune pe gânduri, aşa că îl notez la literă şi îl duc frumos la o cunoştinţă psiholog. Prietena îmi spune pe loc că pare a fi dorinţa copilului de a face împreună călătorii lungi (pantofii), dar fără vreun ţel anume (montgolfierul purtat de vânt). Un hoinar, carevasăzică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s