Salcâmi

Standard

Vizită la Târguşor, pentru plata impozitului pe bucata de pământ moştenită de soţie de la tatăl ei. În primăvară, la precedentul drum, crestele pleşuve ale dealurile din apropierea comunei, cum vii dinspre Mihail Kogălniceanu, erau pline de fire subţiri şi înfrunzite de salcâm. Dar, înclinate la un unghi mic faţă de sol, erau, din nefericire, ursite pieirii de neghiobia plantării: o cazma înfiptă pieziş, brazda ridicată niţel, puietul vârât în spatele fierului, apoi halca de pamânt lăsată să apese rădăcinile.

Trecem calea ferată şi oprim pe marginea şoselei crăpate. Ceţurile s-au subţiat, aşa că putem vedea până departe: turnul de apă, siluetele primelor case, ruinele saivanelor fostului C.A.P., biuta care protejează o construcţie lungă, găvanele palide săpate într-o coastă abruptă, o turmă mică de oi. Culmile şi urcuşurile dealurilor sunt tot goale, niciunul dintre pomişori nu s-a prins, cioturile aplecate par săgeţi aruncate într-o năvălire neizbutită.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s