Burduf

Standard

Doina, colega de la departamentul de cărţi vechi şi preţioase al bibliotecii, îmi cere ajutorul pentru descrierea unei ediţii bibliofile. E vorba de o antologie ilustrată de poezie japoneză, publicată în 1970 de editura Univers.

Cartea are din tipografie un frumos semn de carte şi o mapă cartonată care se închide vârând un mic ivăr din plastic într-o urechiuşă ţesută. Cu totul neobişnuită este însă legătura: filele volumului sunt pliate o dată şi cusute la capetele libere. (Cusătura este manuală, cu fir dublu de bumbac, după o tehnică tradiţională japoneză numită Watoji.) Prinse astfel în cotor, paginile par netăiate. Nu e însă cazul să fie spintecate, fiindcă articularea este voită: feţele interioare nu sunt imprimate şi nici măcar numerotate, haiku-urile, dodoitsu-urile şi celelalte poezii nipone fiind tipărite doar pe feţele exterioare ale buclelor de hârtie.

Cum îmi place foarte mult, mă simt ispitit să propun eu un termen pentru această arhitectură a foilor: paginaţie tip burduf de acordeon. Amica mea îl primeşte cu o exclamaţie veselă.

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s