Percheziţie

Percheziţie matinală la locuinţa preşedintelui Consiliului Judeţean. Cum biblioteca e la doi paşi, privesc curios, de la fereastră, desfăşurarea acţiunii: jandarmi înarmaţi până în dinţi ţin porţile din fier forjat şi străjuiesc proprietatea, civili în costume, purtând cutii de carton în braţe, fac un du-te vino între vilă şi maşinile negre din stradă, inşi de-ai casei dau de pereţi uşile şi se fâţâie surescitaţi în jurul piscinei şi printre acareturi. O chită mare de reporteri se agită la intrarea principală. Şase-şapte fotografi au luat poziţii strategice pe rezervorul de apă de lângă zidul grădinii. Şi-au instalat camerele pe trepiede înalte şi s-au aşezat turceşte pe cimentul smolit, pregătiţi să imortalizeze momentul în care Baronul muşcă ţărâna.

Închid fereastra, îmi fac o cană de cafea şi cercetez internetul despre motivul percheziţiei: abuz în serviciu. O vreme mă bântuie o frază a lui Alain: „autorităţile se numărau printre nenorocirile pe care, resemnat, le înduri”. Mă întorc însă repede la mâzgălitul volum „Arta de a citi”, pentru a-mi împrospăta lecţia minunată a unui alt francez, Émile Faguet, despre cum se citeşte poezia. Asta fiindcă elevii unei clase de-a şaptea ţin o şezătoare literară în bibliotecă, iar diriginta lor m-a rugat stăruitor să le spun ceva.