Percheziţie matinală la locuinţa preşedintelui Consiliului Judeţean. Cum biblioteca e la doi paşi, privesc curios, de la fereastră, desfăşurarea acţiunii: jandarmi înarmaţi până în dinţi ţin porţile din fier forjat şi străjuiesc proprietatea, civili în costume, purtând cutii de carton în braţe, fac un du-te vino între vilă şi maşinile negre din stradă, inşi de-ai casei dau de pereţi uşile şi se fâţâie surescitaţi în jurul piscinei şi printre acareturi. O chită mare de reporteri se agită la intrarea principală. Şase-şapte fotografi au luat poziţii strategice pe rezervorul de apă de lângă zidul grădinii. Şi-au instalat camerele pe trepiede înalte şi s-au aşezat turceşte pe cimentul smolit, pregătiţi să imortalizeze momentul în care Baronul muşcă ţărâna.
Închid fereastra, îmi fac o cană de cafea şi cercetez internetul despre motivul percheziţiei: abuz în serviciu. O vreme mă bântuie o frază a lui Alain: „autorităţile se numărau printre nenorocirile pe care, resemnat, le înduri”. Mă întorc însă repede la mâzgălitul volum „Arta de a citi”, pentru a-mi împrospăta lecţia minunată a unui alt francez, Émile Faguet, despre cum se citeşte poezia. Asta fiindcă elevii unei clase de-a şaptea ţin o şezătoare literară în bibliotecă, iar diriginta lor m-a rugat stăruitor să le spun ceva.
ganduri amestecate dintr-o dimineata; cum teribilul altcuiva, nu de la TV, ci de la doi pasi, devine fapt divers pentru tine, pentru mine, pentru oricine. Ceasca de cafea si cartea sunt mai aproape si ne ating, ne intereseaza mai mult. Oricum, o dimineata vioaie, plina. Iti descrii asa de bine dansul: spre fereastra, spre cafeaua ta, spre cartile tale. Si stim ca dansul continua – in fata elevilor de-a saptea. M-ai inviorat si mi-ai adus aminte de ceva de pe vremuri. Multumesc!
Esti prea buna cu mine, Dana! Te imbratisez cu mult drag si iti multumesc din suflet!