Într-o mică patiserie de pe Ştefan cel Mare, chiar când deschid gura să comand o bucată de plăcintă dobrogeană cu iaurt gros, sună tare mobilul vânzătoarei. Tânăra filiformă face un semn spre coada de pofticioşi, îşi scoate cu gesturi fine mănuşa de celofan şi duce telefonul la ureche.
„Nu pot acum, sunt la muncuţă!”, zice iute şi pune capăt convorbirii întorcându-se zâmbitoare către mine. Muncuţă??!! Simt că mă-nfloreşte alintatul ăsta, aşa că pe lângă plăcintă cer şi o băscuţă. Cu dulceaţă de mure.
