Fructe

Ne-am dorit ca măcar fructele din gradina noastră să nu fie chimizate, aşa că în toamna anului trecut am hotărât să nu mai stropim deloc pomii şi via. Nici înainte de îngheţ, nici când se umplu de flori şi nici după apariţia poamelor; nu Decis, nu zeamă bordeleză, nu Topsin, nu Dithane, ca în alţi ani.

Cu totul în plata Domnului nu i-am lăsat, i-am ajutat pe căi aşa-zis mecanice: am strâns aproape zilnic melcii de pe tulpinile şi dimprejurul lor, am rupt fără întârziere frunzele atacate de omizi, am făcut chisăliţă între degete coloniile incipiente de purici şi păduchi lânoşi de pe vârfurile lăstarilor. La indicaţia unui amic am preparat şi folosit chiar un insecticid ecologic, pe bază de usturoi şi codiţa şoricelului. Rezultatul? De bine, de rău coacăzele şi murele au rezistat, însă perele s-au uscat încă înainte de a se dezvolta, rămânând prinse de ramuri ca nişte scroturi mumificate, bocceluţe vineţii, goale şi inutile. Cât priveşte merele, după lungi săptămâni în care au crescut frumos, în decurs de câteva zile, spre disperarea noastră, au fost stricate, toate, fie de viermi, fie de gangrena putregaiului. Încă şi mai repede, pomul s-a scuturat de ele ca de cocoloaşele unui coşmar, ridicându-şi ramurile cu suspine de uşurare.