Kamikaze

Standard

De hatârul fiului meu, petrecem o-ntreagă zi în parcul acvatic din Mamaia. El luând toboganele cu apă de la cap la coadă şi de la coadă la cap (cu o excepţie), iar eu chircindu-mă pe un şezlong, pe malul „râului”, sub mica umbrelă alocată, pe care o mut des pentru a mă feri de razele nemiloase ale soarelui. În mâini am un roman bun, iar în urechi două cocoloaşe mari din hârtie de şerveţele. Când le scot, muzica din difuzoare mă transportă prompt într-o tranşee asaltată de sute de orgi ale lui Stalin.

Ca să-i atenuez băiatului spaima de toboganul numit Kamikaze, accept să îl însoţesc şi să-i fiu pildă de bărbăţie. După ce stăm la coadă mai bine de-un sfert de ceas, alunecarea pe Kamikaze e scurtă şi dură. Însă nu alunecare, cădere, plonjon în gol zece-cinşpe metri, Kamikaze ăsta e doar un jgheab uriaş şi foarte abrupt, aproape vertical, stropit de-un şuvoi subţire. „Vântul divin” mă zvârle cu furie în bulboana adâncă din buza lui. Mircea îşi dă drumul în spatele meu. Într-o fracţiune de secundă salvamarul îl culege de pe fundul apei şi îl împinge spre mine. Îşi ridică faţa şiroindă, luminată de un zâmbet larg. După jumătate de inspiraţie izbucneşte: „Mai vreeeau!!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s