Stradă

Standard

Pe-un perete dinlăuntrul magazinului Carrefour am găsit o hartă de dimensiuni mari a Constanţei. Mi-a atras cu deosebire atenţia fiindcă înfăţişează nu doar oraşul prezent, ci şi pe cel virtual: proiectata lui dezvoltare teritorială, de la mici extensii la cartiere întregi. (Şoseaua de coastă, aşteptată să lege Comandamentul Marinei de pescăria din Mamaia şi să contribuie la salutara întoarcere a oraşului cu faţa spre mare, nu e de găsit.) Notate cu linii întrerupte, bulevardele, străzile, pieţele şi aleile aflate în planurile edililor au fost deja botezate.

În ultimii ani, câteva case răzleţe au apărut pe câmpul de la marginea dinspre miazăzi a cartierului meu (şi a oraşului), aşa că nu mă mir să descopăr pe hartă, în locul corespunzător, un interesant cadrilaj de fire intermitente, legat ici şi colo de cel existent. Cu o singură excepţie, numele arterelor potenţiale au provenienţă cazonă, cele mai multe fiind ale unor ofiţeri de carieră, generali ori mareşali ai Armatei Române (unii dintre ei şi şefi de guverne): Dragalina, Prezan, Ion Eremia, Averescu, Leonard Mociulschi, Toma Zotter. Dar şi Ion Antonescu.

„De ce Antonescu?”, l-am întrebat pe un consilier local constănţean, istoric şi profesor universitar bine anturat şi foarte influent, pe care-l credeam implicat în alegerea numelor. O fracţiune de secundă, mirarea s-a însoţit cu iritarea pe chipul demnitarului. Nu avea idee de povestea asta? Îşi imagina că lucrurile s-au făcut pe la spatele lui? Era tulburat de aşa numire?

„De ce nu?”, mi-a replicat, „doar a fost….” şi a elaborat un encomion lung al mareşalului, cu toate poncifele reabilitării: mare patriot, om de onoare, strălucit comandant militar, drept şi incoruptibil, ctitor de biserici. Am profitat de-o mică pauză de respiraţie şi l-am întrebat dacă nu l-ar deranja ca nepoţii dumnealui să locuiască pe o stradă sau într-un oraş care poartă numele cuiva responsabil de deportarea şi de moartea unor oameni. Mi-a zâmbit strepezit. S-a apropiat şi şi-a aşezat mâna pe umărul meu, semn că îmi oferă, mărinimos, indulgenţa. Apoi a revenit la culorile vii de pe portretul mareşalului: destoinic, curajos, profund credincios…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s