Concurs

Standard

Biblioteca publică din Constanţa scoate la concurs postul de şef de departament relaţii cu publicul. Sunt reticent. Cu o directoare care nu ştie mai nimic despre bibliotecă, urcată şi proptită pe scaun de familie şi baronetul politic local, nu-mi fac iluzii şi nu văd de ce mi-aş bătea capul. Soţia şi câţiva prieteni au altă părere: Înscrie-te, ce dracu! Nu fii un motan leneş! Te plângi că ideile tale sunt aruncate la coş. E o ocazie, n-ai nimic de pierdut!

Suntem patru candidaţi. Favorit este un tip ipocrit şi lingăreţ, despre care ştiu că este în graţiile directoarei. Insul mă prinde de mânecă şi, fără să-l întreb, îmi spune că directoarea e de fapt foarte supărată pe el, fiindcă el e rău: o tutuieşte. Da, colega, sunt convins că aşa e, mai bagă-mi te rog câteva tromboane că tot suntem la emisiunea „Tolomacul de pe faleză”. Bătrâne, eşti rău şi n-ai maniere, dar eşti onest! Ce bine că sunt aici cu tine, la o competiţie dreaptă, mai dreaptă decât jocurile olimpice! Dă-mi voie să-ţi strâng mâna, sportivule! Optimus vincere!

Intru primul. La o masă comisia de evaluare, trei persoane, în centru directoarea – şi singura de specialitate. Fiindcă cele care o încadrează stau oarecum pe burtă pe masă, directoarea pare mai înaltă şi mai impozantă. Scaunul candidatului e pregătit la dreapta şi doar oleacă în faţă, aşa încât, aşezându-mă, văd profilurile celor trei doamne sobre. Lângă cotul meu e contabila-şefă a bibliotecii (o fi legală prezenţa ei în comisie, dar ce fel de lege este aceea care permite cuiva care nu a citit niciun rând din ştiinţele informării – şi se laudă cu asta – să evalueze candidaţi pentru practic a doua funcţie de specialitate din bibliotecă?). Îşi loveşte cu zgomot unghiile. Are degetele scurte şi atât de boante că par raşchetate. Vârfurile sunt mai proeminente, ca şi cum ar purta nişte capişoane, iar lăţimea unghiilor depăşeşte lungimea lor, e neomenesc, mă trec fiori pe şira spinării. Pe latura cealaltă, înaintea mea, a patra persoană, secretara comisiei de specialişti, o tânără pregătită cu pixuri şi foi pentru a înregistra discuţiile. E agitată. Figura i se schimbă continuu: veselie, îngrijorare, tristeţe, cugetare adâncă, iarăşi veselie… Când meditează, aplecată pe birou, privirea mi-e atrasă de-o vale de pe mijlocul nasului ei, pe unde mă aştept să alunece o idee mică şi să cadă în cuvinte caligrafiate cu fir auriu pe pagina albă.

Vorbesc despre cum îmi imaginez dezvoltarea departamentului în chestiune. Tot ce scrisesem cu câteva zile înainte mi se pare important, aşa că îi dau zor cu sloganul bibliotecii, cercul de carte veche şi cel de lectură de carte poliţistă (primul vizat Raymond Chandler), atelierul de legare de carte, blogul bibliotecii, clubul de istorie locală, revista pentru cititori şi, fluturaş multicolor al proiectului, avatarul artistic al bibliotecii, personajul stilizat care să încarneze biblioteca şi profesiunea de bibliotecar, pentru a cărui realizare mă sfătuisem deja cu un amic grafician.

După vreo zece minute, directoarea îmi face un semn: „Am înţeles. Acum am vrea să ne spui articolul 40 din legea bibliotecilor”. Vorbeşte rar şi sacadat. Sunt în stânga ei, dar se uită înainte, surâzând uşor, ca şi cum un curcubeu s-ar fi arcuit cuminte la capătul bolţii privirii ei. „Păi, nu prea le ştiu după numere, dar…” şi încep să turui despre ce-mi vine la gură din respectiva normă, citită şi răscitită. „Însă nu degeaba au numere articolele în lege”, mă întrerupe ea, „e important să aflăm ce conţine articolul 40”. Niciun rost să scormonesc memoria, niciodată nu am dat atenţie numerotării. Brusc şi iremediabil îmi iau gândul de la concurs, iar articolul îmi devine simpatic. Îmi aduce în minte un alt articol, mai mare, 240 sau 420, cu Raj Kapoor, văzut în copilărie într-o sală, plină ochi, din vechea şcoală a satului.

Cum prevăzusem, concursul e câştigat de individul cu adresare prea familiară. Nu mă pot abţine. Întrucât informaţiile sunt publice, după câteva zile am în faţă înregistrarea scrisă a discuţiei dintre comisie şi candidatul victorios. Prima întrebare, pusă chiar de directoare, sună aşa: „Ce propuneri aveţi pentru optimizarea serviciilor cu publicul?”. Din întâmplare chiar tema proiectului pe care fiecare dintre cei înscrişi îl avea de susţinut. Cum ar veni, mai întâi vorbeşti tu despre ce ai pregătit, apoi te întrebăm noi despre acelaşi lucru. Şi dăm nota.

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s