Arhive zilnice: 29 ianuarie 2015

Ignaz Semmelweis

Standard

Pe lista personalităţilor sărbătorite de UNESCO în 2015 descopăr cu imensă bucurie numele unui medic, de la a cărui moarte se împlineşte un secol şi jumătate. Un maghiar cu origini germane, care merită cu prisosinţă recunoştinţa noastră.

Am dat de el în urmă cu câţiva ani, în volumul de eseuri „Un om fără de ţară” al lui Kurt Vonnegut. Iată notiţa scriitorului american (pp. 99-103): „Ignaz Semmelweis s-a născut la Budapesta în 1818. A trăit în aceeaşi perioadă cu bunicul meu şi cu bunicii voştri, şi s-ar părea că asta s-a întâmplat cândva demult, dar, de fapt, am putea spune că el a trăit ieri. A devenit medic obstetrician, ceea ce ar trebui să-l transforme într-un erou destul de modern. Şi-a dedicat viaţa sănătăţii bebeluşilor şi a mamelor. Ar trebui să avem mai mulţi asemenea eroi. În zilele noastre, pe măsură ce devenim tot mai industrializaţi şi mai militarizaţi, avându-i pe liderii de opinie în frunte, ne pasă tot mai puţin de mame, de bebeluşi, de bătrâni ori de alte persoane vulnerabile din punct de vedere fizic sau economic. […]

Ignaz Semmelweis credea că germenii puteau provoca boli. S-a îngrozit când a mers să lucreze la o maternitate din Viena, Austria, şi a descoperit că o mamă din zece murea de febră după naştere. Era vorba despre femei de condiţie modestă – cele bogate continuau să nască la domiciliu. Semmelweis a observat procedurile spitaliceşti şi a început să suspecteze că doctorii infectau pacientele. A băgat de seamă că, din sala de disecţie a morgii, doctorii mergeau direct să examineze mamele din secţia de maternitate. Ca experiment, a sugerat ca doctorii să se spele pe mâini înainte de a atinge mamele.

Ce putea fi mai insultător decât asta? Cum îndrăznea el să le dea sugestii unora care îi erau superiori pe scala socială? Şi-a dat seama că era un nimeni. Venise din altă ţară, neavând prieteni ori protectori în rândul nobilimii austriece. Însă decesele nu conteneau, şi, cum nu avea ştiinţa de a se purta în mijlocul acelei lumi, din acest punct de vedere semănând cu mine şi cu dumneavoastră, Semmelweis insista în continuare ca medicii să se spele pe mâini. În cele din urmă, au convenit să procedeze cum li se sugerase, dar doar din spirit de batjocură, satiră şi dispreţ. Închipuiţi-vă cum se frecau cu săpun, curăţindu-se şi sub unghii.

Curând nu s-au mai înregistrat decese – imaginaţi-vă asta! Semmelweis salvase nenumărate vieţi.

S-ar putea spune că ulterior a salvat milioane de vieţi – inclusiv viaţa dumneavoastră şi a mea. Cum i-au mulţumit liderii societăţii vieneze din acest domeniu, cu toţii lideri de opinie? L-au silit să plece din spital şi chiar din Austria, ţara pe al cărui popor îl slujise cu atâta devotament. Şi-a încheiat cariera într-un spital provincial din Ungaria. Acolo şi-a pierdut încrederea în umanitate – adică în noi şi în cunoştinţele secolului informaţiei –, dar şi în sine.

Într-o zi, aflat în sala de disecţii, a luat bisturiul cu care lucrase pe un cadavru şi, din proprie iniţiativă, şi-a făcut o incizie în palmă cu lama acestuia. La scurt timp după aceea a murit, aşa cum ştia că se va întâmpla, din cauza unei infecţii.”