Vise

Standard

Sala de primire a urgenţelor Spitalului Judeţean Constanţa e aglomerată şi încărcată de mirosuri tari, însă liniştită. Într-un colţ, un bărbat s-a aşezat turceşte pe pardoseala mozaicată. Şi-a întins prânzul pe câteva pagini rupte dintr-o broşură Kaufland. Parizer, hamsii, pâine, marmeladă, o cutie de bere. Faţa şi mâinile îi sunt acoperite de o mâzgă maronie. Un pansament gros îi acoperă urechea dreaptă. Nu bagă în seamă pe nimeni şi nimeni nu-l bagă în seamă. Strânge resturile mesei, apoi scoate din rucsac un fular împăturit. Desfăşurându-l cu grijă, dă la iveală un morman de foi mari, bătute la maşină. Orice ar fi, îl captivează.

Un curent de aer produs de-o targă grăbită împrăştie câteva pagini printre picioarele noastre. Omul se repede după ele. Culeg una şi i-o întind. E-o foaie cu un dialog repezit. „Un roman?”, îl întreb. „Un roman?! Hmmm, nu. Sunt doar visele mele”, răspunde, evitând privirea. Se retrage în colţ, bătând uşor paginile ca să le rearanjeze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s