Sculpturi

Mulţumită adolescenţilor inimoşi din Asociaţia Elevilor Constănţeni, văd la cinema Cityplex documentarul BBC „Primul computer din lume”, care-l leagă pe Arhimede de incredibilul mecanism de la Antikythera. Surprinzător şi supărător, proiecţia filmului e însoţită de nişte detunături dese. Se aud înfundat, se resimt însă zdravăn în duşumea şi în scaune.

Aflu la ieşire că lipită de cinematograf e-o sală de culturism, iar zgomotele sunt făcute de prăvălirea halterelor grele pe podea. „Problema e veche”, îmi spune un casier tânăr, „şi a fost discutată de patroni, dar… nimic. Ar fi, se pare, o soluţie: să folosească greutăţi speciale, din material plastic. Dar culturiştii noştri vor numai discuri din metal, mai bune, zic ei, pentru sculptarea muşchilor.” „Da’ ce sculptuuuri…!”, intervine tărăgănat o plasatoare bucălată. „De zece ani buşesc fiarele alea şi niciun campion!”