Arhivele lunare: august 2016

Puiul de râs

Discuție

Vizită lungă la Grădina Zoologică din Târgu-Mureş. O femelă de râs (râsoaică?!!) şi-a făcut culcuş de zi chiar lângă gardul închisorii ei, la un pas de curioşii plătitori de bilet. Fojgăiala noastră nu o deranjează câtuşi de puţin, lungită pe-o parte îşi alăptează în voie puiul, nu mai mare ca un chec bine dospit.

La un moment dat puiul se opreşte din supt, dă drumul sfârcului şi-şi întoarce mutriţa spăimoasă către ciorchinele de ţânci, adolescenţi şi maturi din apropiere. Felina mamă simte şi, fără să se uite, aşază uşor, dar ferm, o labă flauşată şi lătăreaţă peste căpşorul ciufulit, ghidându-l înapoi la pântece. Ciorchinele de vizitatori – un zid de zgomote, mirosuri şi culori mişcate, dincolo de care micul râs nu va putea privi niciodată.

Picturi

Discuție

O duduie vrea să cumpere una-două picturi dintre cele expuse în holul bibliotecii noastre. (Sunt lucrări cu aceeaşi temă – marea –, realizate de artiştii amatori din grupul local „Amfora”.) Cum uşa biroului meu e alături şi, din motive de atmosferă fierbinte, deschisă, apare în cadru şi îmi cere ajutorul. Aflu că nu achiziţionează pentru plăcerea estetică, ci investeşte. Ştie că valoarea obiectului de artă creşte binişor în timp şi are şi o dovadă la îndemână: „Cuminţenia” lui Brâncuşi pentru care se cer acum şase „milionaşe” de euro.

Priveşte pedant fiecare tablou, se apropie şi se depărtează, schimbă unghiurile, lasă capul pe spate, cere mai multă lumină, mijeşte ochii, analizează cu scrupulozitate. Între timp se interesează de autori şi preţuri. E dificil. Nu se poate decide. Pe care să-l aleagă? Pe cel cu păsăret zgribulit ori pe cel cu valuri înspumate? Sigur nu pe cel cu faleza jupuită. Şi nici pe cel cu golful pustiu. Poate pe cel cu cazinoul. Mai bine pe cel cu peşti exotici. Ori să fie cel cu ambarcaţiunile aglomerate pe o bucată de mare, de la nava lui Ulise la impozanta Grand Princess I (aici fiecare vas e însoţit de o mică notă întoarsă tot din penel), într-un soi de lecţie de istorie a navigaţiei?

Care are cel mai mare potenţial de explozie a preţului – aceasta-i întrebarea! Cel mai izbutit, desigur. „Şi care e acela?”. Habar n-am, dar ştiu o cale de a deosebi o pictură bună de una proastă, criteriul pictorului american Syd Solomon, pe care i-l prezint: „vă uitaţi la un milion de picturi şi apoi veţi şti cu siguranţă”. Mă priveşte cu mică stupoare. Apoi zâmbeşte îngăduitoare, pot pleca, nu-i sunt de niciun folos.

Nu, nu!

Discuție

Grasu

Adaug câţiva dumicaţi de pâine în conservele pe care le răstorn dinaintea pisoilor. Apucături de calic, aşa e, însă nu-i chiar ieftin să hrăneşti şase guri pisiceşti, două adulte şi patru juvenile! Îmi imaginam că mărunţind şi amestecând bine fărâmele în mâncarea suculentă nu vor băga de seamă. Ba bine că nu! Şi îmi arată deschis că s-au prins că le servesc mâncare „botezată” lăsând bucăţile de pâine în farfurii. Nici măcar nu le ling de sos.

Baie

Discuție

Spălătoria auto mică, placată cu faianţă vernil, în care ajung pentru prima dată, moţăie toropită de căldură. Se trezeşte însă repede şi tapajul începe. În timp ce clăbucul se scurge de pe caroserie, o fetişcană se apropie de mine şi mă întreabă: „Ce miros vreţi în interior?”. Înţeleg în cele din urmă că mi se oferă ocazia să aleg detergentul ce va fi folosit la curăţarea habitaclului. Gama aromelor e bogată şi neaşteptată: căpşuni, pădure de brazi, cafea, briză, paradis (!), lavandă, portocale, gumă de mestecat (!). Sunt ispitit de paradis, dar parcă n-aş vrea să-i simt încă mireasma. Aleg lavanda.

Baia e gata, părul roşu, lins-prelins al căluţului meu spaniol sclipeşte. Înăuntru miroase într-adevăr intens a levănţică, dar şi, cât mă duce nasul, a crini şi iasomie – buchet de flori de grădină.