Adaug câţiva dumicaţi de pâine în conservele pe care le răstorn dinaintea pisoilor. Apucături de calic, aşa e, însă nu-i chiar ieftin să hrăneşti şase guri pisiceşti, două adulte şi patru juvenile! Îmi imaginam că mărunţind şi amestecând bine fărâmele în mâncarea suculentă nu vor băga de seamă. Ba bine că nu! Şi îmi arată deschis că s-au prins că le servesc mâncare „botezată” lăsând bucăţile de pâine în farfurii. Nici măcar nu le ling de sos.
Blogul lui Alexe 
fermecator tigrul tau citadin din photo! bine spus despre mâţe – de nepacalit. Recunostinta de la ele? In zadar. Frumos scris, Ionut! comme d ‘habitude.
Hai ca fug sa dau mancare la mâţe 😉
Suntem topiţi după mutra lui de iepure gras. I-am răsfăţat, pe el şi pe ceilalţi pisoi, iar acum strâmbă tot mai des din nas. Ne străduim de o vreme să îi convingem să revină la boabe, se pare însă că zicala „învăţul are şi dezvăţ” nu se aplică mâţelor…
🙂 Ai crezut ca le pacalesti ?! Nu, nu !!!
Am avut doi birmanezi , mama si copilul. Din pacate pentru mine e trist, au murit amandoi.Motanul avea 16 ani si ma astepta la intrare.Si acum cand deschid usa spun „ceau Taniti”, nu mai este, a murit in bratele mele…
E frumos „trigrisorul” tau ! 🙂