Acum mulţi ani, pe când era la început de carieră, soţia îmi mărturisea deseori uimirea faţă de împrejurările în care pacienţii ei rămâneau fără dinţi. Pe-atunci lucra într-un cabinet mic, situat la parterul unui bloc urât din Agigea, utilat după standardele anilor 1970, cu o fereastră deşelată şi-o sală de aşteptare cât o debara. Pe pereţii cabinetului fuseseră pictate două măsele binedispuse şi cercul amicilor lor: pasta de dinţi „Cristal”, un măr, un morcov, o bucată de brânză aşezată pe o farfurie. O vizitam aproape zilnic, îi făceam fundiţe din tifon, pe care le folosea (după sterilizare) la extracţii, îi ţineam de vorbă pacienţii impacienţi, iar iarna îi aprindeam focul în soba de teracotă.
Pentru că lucrurile se anunţau promiţătoare, am luat decizia să înregistrez ce şi cum despre pierderea dinţilor semenilor noştri. Trebuie să spun că, la scurtă vreme, soţia a încetat să se mai mire de ceva legat de pacienţi (cel puţin de faţă cu mine), aşa că a trebuit să o trag de limbă în fiecare seară.
Conform notiţelor mele, cei mai mulţi dinţi s-au frânt în lupta cu covrigii crocanţi şi coltucele tari de pâine. Urmează sâmburii: de prune, scăpaţi în magiun, de caise, uitaţi în gem, de vişine, plutitori în vişinată, de măsline, aflaţi în măsline. Tot aici adaug şi cojile de migdale ajunse din neatenţie într-o baclava îmbietoare. Dacă desfaci cu gura sticlele de bere probabil că nu te miri că dantura ta o păţeşte (am consemnat două astfel de cazuri). La fel dacă crănţăni dropsuri (trei situaţii, aceeași persoană). Dar nu te aştepţi la lucruri grave atunci când mănânci colivă. Să fim însă vigilenţi: zaharicalele folosite de obicei la ornarea colivei pot sparge molari şi premolari.
Aparte e întâmplarea în urma căreia o fată a rămas fără incisivii centrali de pe falca de sus. Dorind să-i facă o declaraţie teribilă, iubitul ei a îngenuncheat teatral şi i-a imobilizat picioarele. Emoţionată, tânăra s-a dezechilibrat şi a căzut cu faţa în nisip (cuplul se afla pe plaja Modern). Dinţii s-au desprins, el i-a cules şi i-a păstrat într-o cutie de chibrituri, iar soţia mea i-a replantat cu succes la locul lor. Cei doi s-au căsătorit şi îşi aduc acum copiii la cabinet. All’s Well That Ends Well! Ar mai fi: o cădere pe gheaţa patinoarului (cauzată de o împingere haínă) şi alta de pe bicicletă (la prima lecţie), o manevră nefericită cu tacul la masa de biliard (în aburi de alcool), câţiva pumni încasaţi într-o încăierare la nuntă, o vâslă scăpată de sub control în barcă, la pescuit. Nu uit un retevei sărit în buza unui copil, privitor la spartul lemnelor şi o umbrelă împinsă brutal spre obraz de o pală de vânt.
Cea mai recentă relatare e suprarealistă. Un bărbat robust, care zugrăvea faţada unui bloc, a căzut de pe schelă, de la înălţimea etajului trei (10-12 metri!!). Omul s-a ridicat de jos şi s-a pipăit. Totul era întreg şi la locul lui, cu o singură, mică, excepţie: un dinte, pierduse un dinte.
Blogul lui Alexe 