Un copil de doi ani și ceva privește etajerele cu bunătăți ale raionului de panificație de la Kaufland. Și-a pus vârful limbuței pe buza de sus, ca și cum ar adulmeca, iar mâna dreaptă, înfiptă în degetul unei mănuși de celofan, și-o ține drept în sus. Se depărtează câțiva pași, face o piruetă nesigură pentru a reveni cu fața la vitrine și rămâne locului evaluând oferta apetisantă. Se apropie și apasă chiflele proaspete din raftul de jos, în timp ce mormorosește: „Ai dijă, nu-i bună toajă!”
iun.26
” Fălă toajă e meleu mai bun! ” 😊
De fiecare dată când vă citesc cuvintele, vizualizez secvenţa respectivă, cu toate amănuntele ei! Vă felicit pentru asta !
Mă bucur tare mult că vă plac, înseamnă că am reușit să prind cumva secvențele în gheața cuvintelor. Mulțumesc! 🙂