Chemare

Un val se întinde neașteptat de mult și-mi inundă culcușul de plajă. Cearceaful, tenișii, rucsacul, pantalonii scurți și tricoul, prosoapele, sandvișurile – totul e murat. Nu scapă decât Să nu mă părăsești, tolănit pe spate, o citeam ținând-o în aer, ca pe-o umbreluță. La întoarcere valul aiurit îmi ia cu el pălăria și cana din plastic a termosului. Nu-l reclam la poliția plajei și, de altfel, recuperez fără probleme obiectele. Mut calabalâcul câțiva pași către interior, storc, scutur și întind la uscat, pe nisip. Arunc o privire mării: O chemare la joacă? Bine, vin acuș! Îmi iau avânt și fac o bombă în apa rece.