Un nor se dă în spectacol pe cerul limpede și intens albastru al ultimei zile a anului. Alb și mițos, se umflă văzând cu ochii, apoi se strânge lent, crește iar și se zgârcește iar, ca o iubire – când udată cu apa vie a amintirilor și visurilor, când ostenită de depărtare.
dec.31
Blogul lui Alexe 
„ca o iubire”; Maestre, si eu sunt fascinata de nori; frumoasa pelicula cinematografica ne-ai povestit.
Norii sunt inepuizabili, putem așeza în ei aproape orice, de la îngeri la lacrimi. Mă bucur că ți-a plăcut, Liana!! Mulțumesc muuult! 🙂
Norii sunt muze ale vieții!
Daaa, foarte frumos și foarte adevărat! 🙂