Pomană

Discuții

De Moșii de vară ofer de bogdaproste unui bătrân pirpiriu, vesel și locvace, în ciuda durerilor de dinți cu care vine la cabinetul soției, un castron cu orez cu lapte, lingura de rigoare și o cană mare din porțelan, de buza căreia agăț cireșe pârguite, cu codițele unite în pereche, și în care pun un fagure cu miere, ciuingamul apicol ce-i plăcea atât de mult tatălui meu.

Moșneagul nu se poate abține și, spre nemulțumirea soției, molfăie cu plăcere nedisimulată fagurele, așezat comod în scaunul stomatologic. După câteva minute bune aruncă boțul de ceară și se apucă cu mâna de falcă: „Au, mă doare!!”. Îl compătimesc sincer, dar dispar în grădină când freza începe să scrijelească smalțul. Peste vreun ceas, imediat ce-l conduce la poartă, soția mă cheamă: „Pfffuuu!! Nu-l durea deloc, moșul tău e un pehlivan”.

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s