Duminică seara în Piața Ovidiu. Trei puști (7-10 ani) pedalează agale și strigă cu foc: „Pe-se-de: ciuma ro-și-e!” Unii pleziriști zâmbesc, alții întorc fețe înroșite și țuguie buzele: fierb. Nu mă-ndoiesc că cei din urmă i-ar plezni peste bot pe cicliștii zgomotoși de nu s-ar vedea. Eu? Îi îngân vesel în barbă. Nimeni nu zice însă nimic. Picii dau ocol muzeului de istorie, apoi casei Grigoriu, se depărtează și revin prompt ca niște comete, iar declamația, luminos adaos, îi precedă și îi urmează. La una dintre vizite le ies în cale și-i întreb amical dacă știu măcar ce înseamnă „pesede”. „Știm”, răspunde cel mai mare dintre ei. „E un partid de politică furăcioasă”.
iun.25
Blogul lui Alexe 
Deci, viitorul suna bine!
Mi-ai luminat ziua asta atat de innorata…
Multumesc
Daaa, sună bine și curajos!! Prichindeii merită toate mulțumirile, ei ne-au înveselit și tonifiat. Și, vorba unui poet, dacă ei nu tac, noi n-avem niciun drept să tăcem!! 🙂