Arhivele lunare: martie 2019

Sarailii

Discuții

O tătăroaică îndatoritoare ține să-i mulțumească soției pentru noul ei zâmbet porțelanat, primit în cabinet, aducându-i o tavă mare de sarailii. Mare? Imensă!! Sarailii cu nuci și migdale, îmbibate din belșug în sirop de miere și coapte în unt, peste care gospodina a așezat păstăi de vanilie și a presărat fistic crud, măcinat. Și nu din foi cumpărate, ci din aluat preparat în casă. Ai mei strâmbă însă din nas. Prea dulci, prea dulci, exclamă la unison. Offf, dragii  moșului! îi compătimesc cu ochii plecați și trec toată tava pe numele meu.

Toporași

Discuții

Câteva smocuri de toporași au înflorit în grădina mea. Semințele lor au sosit aduse de vânt de la vecina dinspre nord și s-au înstăpânit, deocamdată, pe zonele sterpe. Mă încântă coloarea violet a petalelor, mireasma lor fină și-mi aduc aminte de buchetele cu flori de pădure pe care le ofeream mamei în copilărie. „Ce faci cu ei”, mă-ntreabă soția, „îi lași să umple grădina?” Dau vesel din cap. Îi prind glezna și-i sugerez metoda Magdei Isanos:

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.

Casă nouă

Discuții

Pun umărul la mutarea unei prietene din Km 5 în Faleză Nord, de la casă la bloc, de la parter la etajul șapte, de la vedere către ostrețe, cocini și răzoare de ceapă la panorama mării și a cerului. Noptieră – masă – aragaz – frigider – perne – pături – plăpumi – balansoar – taburete – covorașe făcute sul – cuier – pachete de cărți – cursuri din facultate – canapea – lampadar cu abajur – bicicletă medicinală – teancuri de țoale – cutii cu pantofi – pungi cu pantofi – saci cu pantofi – voie bună – heirup – cucuie – vânătăi – țurloaie zdrelite – sus – jos – sus – jos – rugi fierbinți, înălțate pentru rezistența liftului – epuizare.

Răsuflăm în cele din urmă ușurați. Amica deschide larg fereastra ce ocupă aproape tot peretele dinspre răsărit și ne așezăm în fața ei, de-a dreptul pe parchet (suntem prea murdari ca să aspirăm la scaune), sprijiniți cu spatele de canapea. Între noi proaspăta proprietară de garsonieră (cumpărată din munca ei) ținându-și genunchii la piept, c-o eșarfă pe post de batic, legată la spate. Bea bere direct din sticlă, inspiră aerul sărat, privește luciul îndepărtat, turcoaz și tăcut al apei. Pistruii îi joacă din când în când pe obraji, înfiorați de-o maree interioară. E fericită și la fel suntem și noi.

Șut și goool!

Discuții

Un puști bate mingea de calcanul dinspre stradă al casei mele. Nu-i doar un jucător aprig, ci și un comentator sportiv clocotitor, își acompaniază alergarea și loviturile cu note, observații, jubilări, dezamăgiri.

„Primește Messi”, îl aud prin fereastra deschisă, „un-doi cu Iniesta, driblează unul, doi, trei adversari, driblează și portarul și marchează din unghi! Ce golazzo, prieteni! Leo Messi e de neoprit!” „Mingea e acum la Ronaldo, Ronaldo își face pașii și trage puternic de la distanță, însă milimetric pe lângă poartă.” Apoi șutează Agüero, Griezmann, Hagi, din nou Messi (hat-trick, exultă comentatorul), Neymar, Mosala (de care nu am auzit până acum).

Fiecare bușitură în zidul casei îmi reverberează în cap, iar salva lor sfârșește prin a-mi pune tăria la pământ (knock-out tehnic, stimați telespectatori!), așa că ies și-l rog să-și găsească alt maidan. Înainte de a pleca îl întreb cine e acest Mosala. Se apropie ușor contrariat și scoate dintr-un buzunar cu fermoar o colecție de cartonașe cu mutrele unor fotbaliști. Caută nițel, apoi extrage unul în care râde un bărbos, brunet și creț, îmbrăcat în roșu: Mohamed Salah. „De la Liverpool”, îmi spune pe un ton serios piciul.

Mărțișor

Discuții

Not so fast! – mă-mpunge ea
văzându-mă cu mărțișorul în mână
și-mi arată încruntătura de zile urâcioase,
nu, nu!! nu ca un școlar care vrea să scape de-o corvoadă
Ține să pun darului purtător de noroc un altoi de cuvinte potrivite
sunt însă doar pe jumătate treaz, poate nici atât
am renunțat de o vreme la cafeaua băută dimineața la botul calului
(din motive de tensiune crescută)
iar ideile mi se târăsc ca melcii printr-o arătură uscată
îi urmăresc cu degetul conturul sprâncenelor
coapsele tale sunt meri înfloriți
îi mângâi comisura pleoapelor
și florile lor ating cerul
înfig boldul și-i agăț în piept florile mici, croșetate
cerul de care Wateau a agățat să se legene papucul unei doamne
îi prind în palme obrajii bucălați,
genunchii tăi sunt o briză dinspre miazăzi
mă aplec și-i sărut buzele
sau o izbucnire a zăpezii
Mă apucă de umeri și mă învârte ca pe-un titirez:
Valea, pezevenchi peltic, că-ntârzii la lucru!