Mărțișor

Not so fast! – mă-mpunge ea
văzându-mă cu mărțișorul în mână
și-mi arată încruntătura de zile urâcioase,
nu, nu!! nu ca un școlar care vrea să scape de-o corvoadă
Ține să pun darului purtător de noroc un altoi de cuvinte potrivite
sunt însă doar pe jumătate treaz, poate nici atât
am renunțat de o vreme la cafeaua băută dimineața la botul calului
(din motive de tensiune crescută)
iar ideile mi se târăsc ca melcii printr-o arătură uscată
îi urmăresc cu degetul conturul sprâncenelor
coapsele tale sunt meri înfloriți
îi mângâi comisura pleoapelor
și florile lor ating cerul
înfig boldul și-i agăț în piept florile mici, croșetate
cerul de care Wateau a agățat să se legene papucul unei doamne
îi prind în palme obrajii bucălați,
genunchii tăi sunt o briză dinspre miazăzi
mă aplec și-i sărut buzele
sau o izbucnire a zăpezii
Mă apucă de umeri și mă învârte ca pe-un titirez:
Valea, pezevenchi peltic, că-ntârzii la lucru!