Căci am această manie de a construi pe dată cărți, pornind de la chipurile pe care le întâlnesc. O invincibilă curiozitate mă face să mă întreb, fără voia mea, ce viață duce trecătorul pe care-l întâlnesc în drumul meu. Aș vrea să-i știu meseria, țara, numele, ce îl preocupă în acel moment, ce regretă, ce nădăjduiește, iubirile-i uitate, visurile de-acum, totul, până și tivul jiletcilor de flanelă pe care le poartă sau expresia pe care o are după ce ia un purgativ. Iar dacă e vorba de o femeie (de vârstă mijlocie, mai ales), atunci această curiozitate devine arzătoare. Cât am vrea s-o vedem pe dată goală, recunoașteți și dumneavoastră, dar goală până la a-i vedea și inima! Cauți să știi de unde vine, unde se duce, de ce se află aici și nu în altă parte! Plimbându-ți privirea pe trupul ei, îți închipui că are tot felul de aventuri. Presupui că iubește. Te gândești la camera ei, la nenumărate lucruri încă, și poate și la papucii cu care se încalță când coboară din pat.
(Din volumul „Jurnale de călătorie”, traducere de Mioara și Pan Izverna)
Blogul lui Alexe 
Asa face, fara voie, si bibliotecarul, pentru ca el asista, fara sa-si fi propus, ci doar pentru ca acolo l-a pus viata, la perindarea prin fata lui a zecilor de zeci de personaje. De-ar avea el timp sa si scrie despre ast(e)a! * Chic. De-aia am avut perioada mea cu literatura frantuzeasca: Zola, Balzac, Hugo, A. France, Flaubert, Maupassant, d’Exupery, Proust, care mi-a venit la ceva vreme dupa Dumas si Feval. Ce mai aglomeratie de personaaaaaje!