Arhivele lunare: septembrie 2019

Tata Noe II

Discuții

„Știi că m-am făcut marinar?”, își amintește Mircea Vulcănescu că i-a spus Nae Ionescu în vara anului 1933. Profesorul își cumpărase (notează Vulcănescu în cartea memorialistică Nae Ionescu. Așa cum l-am cunoscut) o mică ambarcațiune cu pânze, un cuter, „în care străbătea acum Marea Balcicului în lung și-n lat”. Nu sigur, ci în tovărășia Elenei Popovici-Lupa, „fata cu părul roșcat și cu ochii de oțel, albaștri, care avea ceva din înfățișarea aeriană și tare a unei divinități germane”, după spusele lui Vulcănescu.

Dora Mezdrea, care-a cercetat de-a fir a păr viața lui Nae Ionescu și a publicat o biografie în patru volume (2300 de pagini), nu a găsit însă dovezi că acesta chiar își achiziționase o barcă. E adevărat că iubea marea și navigația cu vele, dar nici vorbă să fi deținut un „cuter, transatlantic sau yacht, ambarcațiunea cu pricina va fi fost”, scrie d-na Mezdrea „yachtul Dor de mare, împrumutat de la proprietarul lui, N. Malaxa, pe care acesta l-a dăruit în cele din urmă lui Ed. Mirto”. (E vorba de Nicolae Malaxa, influentul industriaș, și de Eduard Mirto, avocat, om politic țărănist, ministru în mai multe guverne.)

În ziarul constănțean Dobrogea jună, pe prima pagină a unui număr din septembrie 1934,  dau de-un mic articol, nesemnat, cum se întâmpla foarte adesea în epocă, care relatează călătoria cu peripeții a unui iaht. Plecat pe vreme bună de la Balcic către Constanța, iahtul este întâmpinat în dreptul Capului Caliacra de vriile unei furtuni puternice, reușind totuși, „după două zile de luptă cu valurile”, să se adăpostească în portul Mangalia. Când marea se astâmpără, cei doi marinari de la bord ridică velele (vasul navighează doar cu pânze), însă fac o greșeală și ambarcațiunea se pune într-o rână pe luciul apei. Marinarii, „Foti Hagi Gheorghe și un altul al cărui nume ce scapă”, „se salvează cu greutate de la înec”.

Numele iahtului, ne spune anonimul gazetar al Dobrogei june, este Tata Noe II și „aparține d-lui profesor Nae Ionescu, directorul ziarului Cuvântul”. Ce căuta mica ambarcațiune la sfârșitul sezonului estival, la Constanța? Mergea la iernat, în proaspăt amenajatul „port de iahting” de sub fostul palat Sturza și Hotelul Palace.

[Carte poștală din colecțiile Bibliotecii Academiei Române]

Zmeul

Discuții

Întins pe spate (ca să mă bronzez pe burtă) și cu mâinile împreunate sub cap, m-am trezit cu o ciudățenie: o caracatiță urieșească, zburătoare la mică înălțime. M-a privit cu ochi bulbucat-uimiți, bălăbănindu-și după un cod complicat tentaculele colorate, pline, evident, de ventuze. Câteva secunde a dispărut din orizontul meu vizual, apoi a revenit lin, aruncându-mi pe față umbre subțiri, încercând din nou să mă facă atent la ceva extrem de important. Nu m-am prins și am continuat să mă prăjesc și să ascult cearta valurilor.

Cum nu se dă scos ursul din bârlog și puiul de negustor de sumane dus la școala de popi din Socola, așa nu se da caracatița noastră coborâtă din văzduh, când veni vremea ca tinerii ce-o înălțaseră să plece de la plajă. S-a codit, s-a smucit, sus-jos, stânga-dreapta, în cele din urmă s-a dat bătută fără să ne-mproaște cu cerneală. Pe când o pompiță îi scotea vlaga cu un șuier prelung, s-a mai zbătut nițel, iar irisul cărbune i-a jucat pe cristalin către mine: cefalopodul mi-a făcut cu ochiul!

1. Facebook

Discuții

Soția își începe implacabil fiecare zi schițându-și, pe mici pătrate de hârtie colorată, un plan de bătaie. (Uneori îmi face și mie unul lunguț.) Scrie, taie, scrie, subliniază, încercuiește, desenează un soare ori o coadă de veveriță, adaugă numere pentru ordonare. După ce termină de băut cafeaua, mototolește bucata muncită și o aruncă la coș. Totul cu cel puțin jumătate de oră înainte de a ne trezi noi. Sâmbătă însă, luată cu o urgență, a uitat fițuica movulie pe masă, așa că am putut citi:

3. salată de vinete – tabla de copt??
ghiveci de legume pentru iarnă
2. scos mierea din sticlă
pepene de la țigan – când o trece – și galben
1. Facebook!?
4. ascultat 2-3 CD-uri (Simon & Garfunkel, The Police)

– De ce Facebook? o întreb amuzat. Are pagină de Facebook, dar intră pe ea mai rar decât sosește prin preajmă cometa Halley. În plus, cel puțin o dată pe lună mă imploră s-o ajut să și-o șteargă.

– Pentru că vreau să văd avanpremiera filmului Noul Papă, cu Malkovich, mi-a trimis cineva. Hi!