Fulgul

O colegă foarte dragă, discretă și mereu zâmbitoare, la solicitudinea căreia apelăm cu toții, îmi face cadou un semn de carte. Știu că în timpul liber brodează ii, ilice și rochii, uneori îmi arată ce are în lucru și cum i-au ieșit cruciulițele, lănțișoarele, gura păpușii, cheițele puricel și celelalte puncte de cusătură. Cum vă puteți închipui, brodatul e foarte extenuant, fizic și psihic, (îmi aduc aminte cum lăcrima și ce de piramidoane mai înghițea mama, acum mulți ani, când migălea ii pentru Cooperativa „Arta Populară” din Târgoviște) așa că între altiță și încreț doamna Lenuța se relaxează meșteșugind, tot cu acul, chițibușuri minunate, cele mai multe originale. Semnul de carte făcut pentru mine e din ață albă de bumbac și seamănă cu un fulg de struț matur. Tot mutându-l de la o pagină la alta, firele lungi i se încâlcesc, fulgul se îngroașă și cartea suferă. Lăiețul! Iau o pauză de citit, peria parfumată a soției și-l pieptăn cu grijă.

La discrețiune

Cât de mult ne place opțiunea „all inclusive” oferită de restaurante!! De unele dintre restaurante, în special ale unor hoteluri, dar nu numai. Intri, te așezi, deschizi meniul, alegi ce poftești, mănânci și bei cât poftești. Incontinent, fără număr, fără limite, până pleznești dacă ai chef, ca la Lăsata secului. De plătit, plătești o sumă fixă. O idee grozavă, despre care aflu cu surprindere că-i și foarte veche. În Constanța, de pildă, era deja „la lucru” către sfârșitul secolului 19.

Pe atunci, cel mai căutat birt din oraș era cel al grecului Hristodor Capato, aranjat pe la începutul dinspre Piața Independenței al străzii Ovidiu, într-un local cu vedere la port, grădină largă și galerie cu viță pe laturi, cam pe tăpșanul sub care s-a descoperit mai încoace edificiul roman cu mozaic. O porție obișnuită de mâncare la grecul nostru făcea, în sezonul de băi 1896, 40-60 de bani. Masa fără hățuri costa de zece ori mai mult, 4 lei, dar merita, fiind, se pare, foarte solicitată. Borș de pește, ciorbă cu urechiușe, supa miresei, saramură cu oțet, hamsii prăjite, musaca de cartofi, musaca de vinete, dovlecei umpluți, salată de biof, costițe de miel la grătar, verzituri, chifteluțe, ghiveci de vițel, pilaf, sarmale, ciulama, iahnie, pastramă, tuzlamă, scoici de apă dulce, midii marine, liqueruri, țuică crudă sau fiartă, pelin, vinuri și cognacuri vechi din viile Ionășești-Morărești, cafea, magiun, fructe candide franțuzești, plăcintă cu praz, șerbet, plăcinte cu răvașe, rahat lokum, ba și gogoși și multe alte bunătăți ce se puteau combina liber pentru o seară de pomină în „pavilioanele de cristal” de la Capato. Serviciul avea și un nume, desigur altul decât cel pe care-l folosim azi  și mult mai frumos: „la discrețiune”.