Ciubuc

Ibiza mea face zece ani. Încă o mai iubesc, așa că n-o las mult timp mânjită de zoaiele orașului: o duc la îmbăiat la spălătoria tătarilor taciturni de pe șoseaua Mangaliei. În cutia de pourboire, meșteșugită dintr-un bidon transparent de plastic și agățată de-un stâlp la maximă vedere, zăresc, alături de câțiva firfirei, o sută de euro. O sută de euro ce pare nou-nouță. Mă gândesc că-i o bancnotă calpă, o hârtie trasă la xerox, mică stratagemă pentru sensibilizarea clienților, așa c-o întreb îndrăzneț pe una dintre spălătoresele oacheșe.

– E foarte adevărată, îmi spune ea storcând pe bombeurile mele bucata de piele de căprioară cu care șterge caroseria. A trecut de dimineață pe la noi domnu’ Aldon (sau poate Albon). A fost mulțumit, se-nțelege, da’ și nouă ne-a plăcut mașina lui, Alfa Romeo Păianjen, de colecție, decapotabilă. Da-mi place și… Fiat-ul tău, continuă țigăncușa. Nițeluș jenat împing o bancnotă de 5 lei prin fanta tăiată strâmb a pușculiței bogate, mai mult decât de obicei și mai mult decât voiam.