O clipă

Cerul tulbure al dimineții
îmi amintește de ochii bolnavi
dar atât de veseli ai bunicului meu
câteva picături coboară poticnit geamul
unul dintre mesteceni, Pripitul,
a rămas doar c-o mână de frunze
veștede și chircite ca scrisorile arse,
nimicuri amare ale unei iubiri sfâșiate
dacă întind mâna stângă pot apuca
Dragă viață a lui Alice Munro
să-ți citesc paginile ce m-au încântat aseară
e vremea pardesiului
lăsat deschis în bătaia vântului, precum Micul prinț
îmi apeși buzele cu vârful arătătorului
o clipă, cât să-mi pun o dorință.