Cu urechile pe spate

Discuții

O pisică s-a strecurat în fugă printre zăbrelele porții mele, la timp pentru a scăpa de un câine mic, alb și flocos. Pe mâța tărcată o vedeam pentru prima oară, despre cățel știam că-i al unor vecini, că-l cheamă Kevin, dar nu și că-i atât de drăcos. Cum Kevin hămăia ascuțit, neîntrerupt și alerga ca un apucat dintr-un capăt al porții la celălalt, am fost nevoit să iau o mătură și să-i trag una peste muzicuță. S-a retras șovăitor, fără să se vaite, sub o mașină din apropiere. Mâța dăduse colțul casei și se oprise în fața uneia dintre farfuriile pisoilor mei, în care găsise câteva cocoloașe Friskies, înmuiate de aerul înserării. M-a lăsat s-o mângâi și să-i dau urechile pe spate. N-a așteptat să-i suplimentez cina, când a terminat de ronțăit m-a privit atentă și liniștită, cu ochi verzi, ca două corcodușe crude, apoi a zbughit-o cu salturi mari printre copaci și peste cotețele vecinilor. „Ce mâță mai era și-asta?”, m-a întrebat soția, care văzuse scena alintului din bucătărie. „Hmmm, cu urechile pe spate…”, i-am zis.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s