O să fie vai de blana voastră!

Discuții

O splendidă zi, însorită și caldă, vine după câteva zile ploioase. Soția prinde momentul și, ca să redea frescheța casei, scutură pături și preșuri, spală pardoseli și geamuri, schimbă rufăria paturilor, deschide ferestrele și ușile. Când revin acasă, o găsesc în șezlong, în grădină, surâzând amurgului pe deasupra aburilor unei căni cu fiertură de cacao (noua ei feblețe). O las și intru să-mi schimb țoalele.

Din ușă sunt surprins de noua ornamentație a gresiei, de geometria bizară a unor potecuțe de… noroi, urme mici și dese ce pornesc de la ușă, merg stânga-dreapta, se duc și se-ntorc pe sub scaune și mese, dau roată fotoliilor, vrafurilor de cărți și altor cele, părând că se unesc frumușel pe scară către mansardă. Le urmez precaut. Acolo sus, sub poligonul auriu proiectat de soare prin fereastra acoperișului, și în mijlocul patului cu cearceafuri alb-primenite, mirosind a iasomie (cum îmi plac mie), trei cocoloașe mari de blană, unul negru și două tărcate, trei evgheniți somnoroși, desigur întinși confortabil, trei aghiuță care-și fac de obicei veacul afară, care știu că n-au voie înăuntru și care-o șterg pe trei drumuri ocolite înainte să pun mâna pe cojocul lor.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s