La benzinărie. Un individ, instalat în mijlocul peronului pe care-mi conduc mașina, m-a luat în colimator și-mi face semne decise și ample, de parc-aș ateriza pe un portavion. La dreapta, la dreapta! Capăt de drum!! La stânga, la stânga!! Mă prind că trebuie să evit linia, fac manevrele și opresc lângă pompa din stânga. Cobor. Omul, un tânăr de fapt, e deja lângă mine, mă salută și preia, plin de solicitudine, sarcina alimentării. Peste un pulover negru, cu guler înalt și întors, poartă o salopetă albastră, curată, cu bretele galbene, iar pe cap o șapcă în aceleași culori. Litera și spiritul manualului uniformelor și bunei purtări a angajaților firmei, mulțumesc foarte mult!
În timp ce lichidul fâșăie către rezervor, iar cifrele sunt apucate de streche pe cadranul indicator, șepcuță îmi spune că pompa de alături, unde trăsesem la început, e defectă, are niște probleme cu cablurile. Și, sugerându-mi ceva mic-micuț între degetul mare și arătăror: „S-a ventilat ideea că le-ar fi ros un șoricel.”
Blogul lui Alexe 