Arhive pe categorii: Lectură

Fulgul

Discuții

O colegă foarte dragă, discretă și mereu zâmbitoare, la solicitudinea căreia apelăm cu toții, îmi face cadou un semn de carte. Știu că în timpul liber brodează ii, ilice și rochii, uneori îmi arată ce are în lucru și cum i-au ieșit cruciulițele, lănțișoarele, gura păpușii, cheițele puricel și celelalte puncte de cusătură. Cum vă puteți închipui, brodatul e foarte extenuant, fizic și psihic, (îmi aduc aminte cum lăcrima și ce de piramidoane mai înghițea mama, acum mulți ani, când migălea ii pentru Cooperativa „Arta Populară” din Târgoviște) așa că între altiță și încreț doamna Lenuța se relaxează meșteșugind, tot cu acul, chițibușuri minunate, cele mai multe originale. Semnul de carte făcut pentru mine e din ață albă de bumbac și seamănă cu un fulg de struț matur. Tot mutându-l de la o pagină la alta, firele lungi i se încâlcesc, fulgul se îngroașă și cartea suferă. Lăiețul! Iau o pauză de citit, peria parfumată a soției și-l pieptăn cu grijă.

Fântână

Standard

Fiind o încleştare serioasă cu textul, lectura cere şi o anume izolare de mediul înconjurător, o întoarcere a spatelui către „stradă”, o retragere într-un spaţiu rupt, pe cât se poate, de lume. Uneori, simpla apăsare a butonului roşu al telecomenzii televizorului transformă camera cu fotoliu într-un astfel de spaţiu, dar mulţi dintre noi putem evoca şi locuri mai puţin obişnuite ale lecturii: un pod plin cu boarfe şi pânze de păianjen, un cotlon de magazie, o pivniţă luminată de un bec chior, o caroserie abandonată şi paradită, o căpiţă de fân, scobită pe partea dinspre nord, acoperişul unui bloc, clopotniţa unei biserici, căluţii tociţi ai unui carusel scos din uz, o iesle, un pătuiag de scânduri construit în vărful unui nuc etc.

În „Călătoria către ficţiune”, volum dedicat de Vargas Llosa scriitorului uruguayan Juan Carlos Onetti, găsesc un loc cu totul aparte pentru citit: fundul secat al unei fântâni. Pe când avea 12-13 ani, Onetti se cuibărea în găleata veche a fântânii, iar fratele lui mai mare îl cobora în adânc. Împreună cu teancul de cărţi (ce conţinea, invariabil, un exemplar din „Eclesiastul”) copilul îşi lua sub pământ „un scăunel de răchită şi o garafă cu limonadă”. Cilindrul puţului: cutia de rezonanţă a big-bang-urilor universurilor imaginate de scriitorii favoriţi.