Arhive pe etichete: Anul Nou

Suntem sorcoviți

Discuții

Două fetițe ne sorcovesc în dimineața Anului Nou. Nici nu apucă bine să intre în curte că au și ajuns la jumătatea colindului. Le temperăm însă delicat și le poftim în dreptul ferestrei din care zâmbește pomul de Crăciun: acuși să trăim, să-mbătrânim, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir! Deși nu e foarte frig sunt înfofolite cu simț de răspundere, pantaloni matlasați, geci, căciuloaie, fulare rotocolite strâns, abia dacă le vedem fețișoarele. Au sorcove noi-nouțe, cu bulbucii creponați nițel parfumați. Le recompensăm cu câteva parale, dar și cu câte-o jucărie de pluș, din rezerva babană a fiului meu: o orcă veselă și o pasăre cu gușa roșu-portocalie. E un măcăleandru, îi spun fetiței care primește zburătoarea. Țopăie pe ambele picioare (poate ca un pui de măcăleandru) și râde plin, strângând jucăria la piept.

Sperietură

Discuții

Aflu că portul Tomis e invadat de lebede grațioase și înfometate. Amânăm o zi, două, o săptămână… De Sfântul Ion strângem toți codrii de pâine din bucătărie și ne aliniem pe cheiul fostului Golf al Delfinilor, între două babale parcă trecute pe la lustragiu. Nicio aripioară, niciun picior de lebădă!! „Să fi venit vreun tip cu un camion să le ia și să le ducă la o grădină zoologică sau altundeva? Nuu, au zburat pur și simplu în altă parte.” Dar de ce? Și când?

Zi festivă, vreme neașteptat de caldă și de frumoasă, lume multă, voios-hoinară, căței în lesă, mame cu copii de țâță, tineri cu bărbi dichisite, găști, sărbătoriții zilei, îndrăgostiți. Fărâmițăm pâinea pentru fâțele din apa limpede. Terasele unde astă-vară vuiau diverse trupe sunt acum liniștite. Doar una e animată, sub cozorocul ei cârn, o duzină de clopoței de vânt își agită brațele subțiri, terminate cu scoici ciobite. Întrebăm de lebede câțiva oameni „de-ai casei”: chelneri, marinari, pescari. Toți ridică din umeri: au fost și nu mai sunt. În cele din urmă găsim mai mult decât speram: un martor. La pupa unui pescador acostat pe rama de est a bazinului, descurcând niște năvoade, sub privirea melancolică a unui motan cam jumulit. Matelotul a văzut păsările luându-și zborul în noaptea Anului Nou, înspăimântate, zice el, de focurile de artificii.