Arhive pe etichete: biblioteci

Absolvire

Standard

Ray Bradbury: Sunt educat în întregime în bibliotecă. Nu am fost niciodată la facultate. Am mers la bibliotecă pe când eram în şcoala primară în Waukegan şi în liceu, în Los Angeles, şi în fiecare vară am petrecut zile lungi în bibliotecă. Obişnuiam să fur reviste dintr-un magazin de pe strada Genesee, în Waukegan, le citeam, apoi le aşezam, pe furiş, înapoi în rafturile lor. În acest fel aveam revistele sub ochi şi rămâneam cinstit. Nu voiam să fiu hoţ permanent şi eram foarte atent să-mi spăl mâinile înainte de a le citi. Dar biblioteca e precum iarba-mâţei, odată intrat, începi să mergi în cerc fiindcă sunt atâtea lucruri de văzut şi citit. Şi este mult mai distractiv decât să mergi la şcoală, pentru simplul motiv că îţi faci propriile liste şi nu trebuie să asculţi de cineva. Văd cărţile pe care copiii mei sunt obligaţi de unii dintre profesorii lor să le citească – şi pe baza cărora sunt evaluaţi – şi mă întreb, bine, dar dacă nu îţi plac cărţile astea?

Sunt bibliotecar. M-am descoperit în bibliotecă. Am fost la bibliotecă ca să mă găsesc pe mine însumi. Eram doar un băiat de şase ani când m-am îndrăgostit de bibliotecă. Biblioteca mi-a hrănit toate curiozităţile, de la dinozauri la Egiptul antic. Când am absolvit liceul, în 1938, am început să merg la bibliotecă trei nopţi pe săptămână. Am făcut asta în fiecare săptămână timp de zece ani şi în cele din urmă, în 1947, cam în acelaşi timp cu însurătoarea, m-am gândit că e gata. Aşa că am absolvit biblioteca la vârsta de 27 de ani. Am descoperit că biblioteca este adevărata şcoală.

(Fragment din interviul Ray Bradbury, The Art of Fiction No 203 publicat în revista The Paris Review, primăvara 2010)

Decor

Standard

Navigând pe site-ul „The New York Times”, dau de o ştire din 2009, după care preşedintele Barack Obama, proaspăt instalat la Casa Albă, a făcut împreună cu soţia o vizită neanunţată la o şcoală din Washington. După ce au strâns mânuţe şi au răspuns la întrebări, cei doi au citit copiilor, în biblioteca şcolii, „The moon over star”, o carte despre alunizarea lui Neil Armstrong.

Vizita lui Obama la bibliotecă îmi aduce aminte de o însemnare mai veche a lui George Călinescu, publicată ca notă de subsol la articolul „Ziarul şi revista în lupta pentru cultură” („România literară”, 5 noiembrie 1932): „Omul de stat e cel dintâi obligat la o politică culturală, şi-aceasta se face prin demonstraţiuni. Vedem pe înalţii dregători încurajând câinii, caii, match-urile de fotbal şi ajutând snobismul monden cu prezenţa lor. Dar aş vrea să citesc în prima pagină a gazetelor ştiri de felul acesta: D-l ministru al Instrucţiunii (ministrul educaţiei, am spune noi azi, n.m.) a vizitat ieri librăria X şi a cumpărat următoarele cărţi româneşti. Mâine primul ministru şi ministrul Instrucţiunii vor citi timp de o oră, la Academia Română, ultimele reviste româneşti.”

N-aş paria că dorinţa lui Călinescu a fost împlinită în interbelic. Dar astăzi? În America se poate, însă un ministru român, fie el şi al educaţiei ori al culturii, care să împrumute o carte de la bibliotecă sau să citească măcar câteva pagini în sala de lectură a unei biblioteci e ceva nemaiauzit. Guvernanţii noştri sunt preocupaţi de desfiinţarea bibliotecilor, nu de folosirea serviciilor lor. Iar asta e valabil şi pentru pitarii şi serdarii din provincie, inclusiv, evident, cei din judeţul nostru. Recunosc, uneori şi ei trec pragul bibliotecii publice, însă doar ca să-şi ofere un decor mai „năstruşnic” obrazului pudrat, centrat de camerele de televiziune.