Buburuză

O fetiță stă pe vine în fața unuia dintre ghivecele din fața bibliotecii. E-un soi de oală cu trei picioare, mare și grea, din ciment, care-a găzduit cândva garofițe de grădină. Parfumatele roz au pierit însă, iar în locul lor au crescut păpădii și iarba vântului. Piaptănă firele lungi cu grebluța degetelor și le curăță de intruși – un fulg, o rezervă de stilou, mucuri de țigări, bețișoare de cafea. Apasă arătătorul și scobește solul umed. Trece buburuza cu elitrele încă purpurii din căușul palmei în căușul pământului și acoperă cu grijă micul mormânt. Nu simțise nici durere, nici bucurie zicea Emil Gârleanu despre gândăcelul lui, dar nu l-am crezut niciodată. Fetița îmbrăcată c-o rochie ușoară continuă să mângâie ciuful verde-crud al ghiveciului.

Desfrunzire

Corcodușul din fața ferestrei mele și-a scuturat azi-noapte bănuții galbeni. Până la ultimul. În mijlocul coronamentului pot vedea acum un cocoloș măricel de frunze verzi, ce-mi amintește vâscul crescut furtiv pe crengile stejarilor, după care mă cocoțam în iernile copilăriei. La rădăcina copacului despuiat, toamna a aruncat câteva piei de leopard, unde gândăceilor roșii, pe care-i știu ca boii lui Dumnezeu, le place să se joace.

Buburuză

Mâţişorii salciei pitice s-au umflat şi au înflorit înainte ca ceilalţi arbori din vecinătate să dea semne de trezire la viaţă. Câteva zile salcia a fost tentaţia grădinii: sub soarele amiezii, sute, mii de albine i-au colidat frenetic mugurii pufoşi, culegând pulberea staminelor ca nişte perceptori zeloşi. Chiar una dintre pisici a lenevit, în răstimpuri, la rădăcina salciei. (Atrasă de zumzăit? Căutând compania vietăţilor? Gândindu-se că poate îmbuca vreo insectă?)

Acum însă mugurii s-au decolorat şi pleoştit, iar albinele îi ocolesc. Numai o buburuză roşie stă împăcată pe un bumb scămoşat, doar puţin mai mare decât ea, precum Micul prinţ pe planeta lui cu patruzeci şi trei de asfinţituri.