Arhive pe etichete: cabinet dentar

Fluturaşi

Standard

Nevastă-mea crede că o acţiune de promovare a cabinetului îi va aduce mai mulţi pacienţi cu dureri de dinţi şi măsele în sala de aşteptare. Ca atare, mă roagă să-i fac un pliant.

Deschid laptop-ul şi mă pun pe treabă. Desenez un molar grăsun şi vesel, cu coletul protejat de un fular lung, vărgat şi cu ochii mari, verzi-albăstrui, cam ca ai soţiei. Îl aşez în mijlocul unui dreptunghi, trec adresa cabinetului şi câteva servicii stomatologice, adaug un slogan flamboaiant, înec totul în galben-mămăligă şi scot la imprimantă. I-l arăt, e perplexă, mâzgăleşte sloganul, scrie în loc o formulă simplă, îmi cere să subţiez dintele, mă opun, oftează prelung. După un drum la Xerographix, rânduiesc pe masa din sufragerie câteva teancuri înalte cu fluturaşi traşi pe hârtie lucioasă.

Cum iarna a fost blândă, câteva săptămâni după asta, când nu avea pacienţi, cu o taşcă agăţată de gât, Adriana a luat la picior străzile cartierului nostru, ba chiar şi unele de dincolo de graniţele lui, vârând în cutiile poştale peticele de hârtie. Uneori am însoţit-o şi eu ori Mircea, în special sâmbăta şi duminica.

„Chiar dacă strădania noastră n-o să aibă mare succes, mă bucur că am ieşit din casă, că am putut să fac agale drumuri lungi, inclusiv pe străzi lăturalnice pe care nu mai fusesem din copilărie, să văd feţele noi ale oraşului, să întârzii în faţa chioşcurilor cu flori, să citesc titlurile ziarelor pe tarabe, să privesc frunţile trecătorilor, să-mi împart covrigii cu câinii de pripas. Dar cel mai mult mi-a plăcut că, după mulţi ani, am putut să observ împrimăvărarea oraşului… creşterea zilei, cântecul guguştiucului, primele narcise, înflorirea forsiţiei şi a piersicilor…”, mi se destăinuie soţia, înfigând linguriţa în cataiful pe care i-l ofer în neschimbata cofetărie „Ghiocelul”.