Arhive pe etichete: Casa Modei

Vitrine cu fotografii

Discuții

Fotografii profesionişti şi-au retras de ani buni atelierele din spaţiile cu vedere din centrul vechi al Constanţei. Nu-i vorbă, nu prea mai avem nevoie de ei. Avem toţi super-telefoane cu super-camere, facem şi ne facem poze la greu, le păstrăm pe hard-disk-uri sau stick-uri şi, la o adică, le scoatem în format mare la imprimanta de acasă.

Nu-mi lipsesc studiourile în sine, intram rar în penumbra lor, duc însă dorul vitrinelor cu fotografii de pe Ştefan cel Mare şi bulevardul Tomis. Figuri visătoare sau solemne, prieteni ţinându-se de umeri, zâmbete poznaşe, ascunse pe jumătate de evantaie, malacofuri, mănuşi croşetate, fuste plisate, flăcăi, mâini încrucişate în poală, flanele largi, pantaloni charlie sau bufanţi, decolteuri, permanente, sprâncene şi nasuri retuşate, mămuţe cu copii îmbufnaţi, miri şi mirese, marinari în ţinute de vară, căpitani de cursă lungă, elevi la absolvirea liceului. Efemeride fermecătoare: după câteva luni alte poze le luau locul. Erau însă şi excepţii, chipuri care rezistau mult timp în ferestre. Şi rezistau în fotografii care nu apucau să se decoloreze, semn că erau împrospătate des. Memoria mea le-a pierdut contururile, dar ştiu că printre ele era o tânără roşcată, delicată şi incredibil de frumoasă, într-o minijupă galbenă, aşezată pe-un taburet îmbrăcat în catifea.

Acum câteva zile, doamna M., o prietenă a soţiei, ne-a dat să răsfoim un album gros cu poze din copilăria şi juneţea dumneaei, când şi când oferindu-ne şi câteva explicaţii despre loc, ocazie, vârstă, companioni. Cu degetul mare a mângâiat luciul uneia dintre ele, ca şi cum i-ar destrăma uitarea: „Fotografia asta a stat şaptesprezece ani în vitrină la fotograful de la Casa Modei.”