Arhive pe etichete: case

Mesaje

Discuții

„Casele vorbesc”, susține scriitorul britanic Alain de Botton (în volumul „Arhitectura fericirii”), preluând, se pare, o idee a filosofului John Ruskin. Și o fac despre lucrurile care contează, despre singurătate sau însoțire, despre bunăvoință și liniște, despre ospitalitate sau amenințare, despre admirația pentru trecut sau așteptarea nerăbdătoare a viitorului, despre blândețe, poftă de joacă, despre putere. Cu alte cuvinte, despre „modul de viață care s-ar potrivi înăuntrul și în jurul lor.”

Ispitit de-așa descoperire, i-am provocat pe elevii unei clase de gimnaziu, sosiți în vizită la bibliotecă, să plece urechea la ceea ce le spune clădirea bibliotecii noastre, să facă abstracție de funcțiunea ei și să descrie cu ce li se pare că seamănă, ce aluzii conțin stâlpii, scările și ferestrele ei, ce personalități le evocă detaliile și întregul. Pentru judecăți întemeiate am ieșit pe platou și am luat ceva distanță de fațada principală a imobilului desenat de arhitecții constănțeni Paula și Petre Pintilescu, în mod expres pentru  bibliotecă, în anii 1990.

Câteva răspunsuri: „un ciclop zâmbitor, încântat probabil de lumina soarelui”, „un gras pe papainoage”, „o cazemată” („pentru războiul cu prostia” a adăugat altcineva), „un campion de sumo”, „o baterie” (ansamblu de instrumente de percuție), „un maxilar superior cu dinți lungi”. O fată a văzut clădirea drept „o mamă grijulie, ca o cloșcă ridicată un pic de pe ouă”, dar cei mai mulți au ghicit în ea o persoană „țanțoșă”, „trufașă”, „dornică să se impună și să câștige”, „autoritară”, „rigidă, atentă la dunga pantalonilor”, „un baron”. Brrr!