Arhive pe etichete: chicus

Chicuş

Discuții

Aud şi citesc frecvent cuvântul „mită”. Ca variaţie pentru descrierea „materialului” oferit-primit pentru o favoare se foloseşte mai contondentul „şpagă” (la fel de des) şi cam atât. Nu tu „şperţ”, „plocon”, „peşcheş”, „bacşiş”, „ciubuc”. De fapt, bacşişul e pe de-a-ntregul onorabil (şi impozitabil) de când are drepturi exclusive la efortul coafezelor şi chelnerilor. Cu totul uitat este un alt sinonim, foarte simpatic. Şi e păcat, mai ales că, spre deosebire de cele de mai sus, nu-i împrumutat din alte limbi, ci e ivit dintr-o veche zicere românească.

„Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e… decât tu nu eşti băiat prost; o mai cârpeşti, de ici, de colo; dacă nu curge, pică… Las’ că ştim noi!” îi răspunde Tipătescu lui Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului, care se lamenta că „renumeraţia” lui, după buget, e mică. Dacă nu curge, pică, iar fiecare picătură cu sunet argintiu e un picuş, sau un chicuş.